26 August

Geneza 25:19-26

Geneza 25:23: ,,Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.”

Rebeca aude de la Domnul. Ceea ce Domnul îi spune va deveni clar mai târziu, în istoria familiei şi apoi, în naţiunea lui Israel. Rebeca a realizat că va fi mamă a doi gemeni. Ei vor deveni două naţiuni: Edom şi Israel. Cele două naţiuni vor fi radical diferite una de alta şi vor rămâne despărţite pentru totdeauna. Istoria poporului Israel va fi mai puternică decât istoria Edomului. Faptul că cel dintâi născut va sluji celui de-al doilea reprezintă o tradiţie inversată. Proeminenţa, autoritatea şi moştenirea erau drepturi ale celui dintâi născut.

Alegerea lui Dumnezeu ca Iacov să ocupe poziţia de conducător, nu are nimic de-a face cu bunătatea celor doi copii. Dumnezeu putea să facă în aşa fel încât Iacov să se nască primul, dar Iacov, prin atitudinea lui faţă de Dumnezeu, a arătat că alegerea lui Dumnezeu este bună. Rebeca şi Iacov trebuiau să înţeleagă clar importanţa acestei descoperiri specifice. Cred că Rebeca i-a spus lui Iacov această descoperire de la Domnul, dar Iacov a căzut la acest examen.

Isaac s-a predat Domnului (Geneza 22), a fost  credincios şi supus  Domnului cu privire la căsătoria lui (Geneza 24), s-a rugat pentru soţia lui să rămână însărcinată (Geneza 25:21), a fost credincios şi perseverent (Geneza 26). Totuşi, când copiii lui au devenit adulţi, viaţa lui spirituală a ajuns la limite joase. L-a iubit mai mult pe Esau, care a dispreţuit dreptul lui de întâi născut şi chiar a ignorat poruncile Domnului.  L-a iubit pe Esau pentru că ,,avea gustul jocurilor sălbatice”. Amândoi iubeau vânătoarea. Pe de altă parte, Rebeca îl iubea mai mult pe Iacov, poate pentru că era alesul lui Dumnezeu şi era mai ascultător. Favoritismul părinţilor a contribuit la competiţia dintre cei doi fraţi.

Doamne, Te rog să mă ajuţi să mă rog atunci când am probleme, să aud vocea Ta şi să fac voia Ta. Cred, Doamne, că alegerea Ta este cea mai bună şi vreau să o accept, pentru că atitudinea inimii mele este importantă. Îți mulţumesc pentru că mă înveţi bunătatea, acceptarea voii Tale, credincioşia şi supunerea. Tu îmi aminteşti să preţuiesc poruncile şi învăţăturile Tale din Sfintele Scripturi. Tu mă ajuţi să-i iubesc pe alţii, fără să favorizez pe cineva în detrimentul altora.

Tu eşti aleasă de Dumnezeu ca să trăieşti conform voii Lui!