19 Septembrie

Geneza 29:1-30:24

Geneza 29:25: ,,A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”

Iacov s-a încrezut în Laban şi nu a crezut că va fi înşelat de el (socrul lui), precum Isaac, tatăl lui Iacov, nu s-a gândit că Iacov (fiul lui) va acţiona cu înşelăciune faţă de el. Iacov a simţit ce înseamnă să fii înşelat şi să suporţi consecinţele înşelăciunii. Nimic bun nu iese din înşelăciune. Dumnezeu vede şi răsplăteşte pe fiecare după faptele lui. El nu are favoriţi. Îi iubeşte pe toţi oamenii, îi disciplinează pe copiii Lui şi îi iartă pe toți cei ce vin la El cu pocăință și credință.

Când trecem prin greutăți, Dumnezeu ne mângâie. Nimeni nu ne poate iubi aşa cum ne iubeşte Dumnezeu. Este bine să căutăm să Îi fim plăcuţi Domnului, nu oamenilor.

În 2 Corinteni 4:17-18: ,,Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” Atenţia noastră trebuie să fie la Împărăţia lui Dumnezeu şi la voia Lui, nu la dorinţele noastre; căci noi căutăm premiul ceresc, veşnic, nu ceva trecător. În mijlocul încercărilor, Dumnezeu este lângă noi ca să ne ajute să ne deschidem ochii, inima, mintea, ca să primim mângâierea şi protecţia Lui.

Iacov a fost disciplinat în casa lui Laban pentru păcatele lui. El a devenit tatăl unei familii numeroase. De ce crezi că membri acestei familii au devenit de multe ori trişti, geloşi şi nervoşi? Te vei ruga Domnului să te ajute ca să cauţi pacea, bucuria şi unitatea în familia ta?

Iacov a fost înşelat de Laban. Poţi să vezi înşelăciunea şi consecinţele ei în viaţa ta şi a altora? De care păcat trebuie să te pocăieşti? Când pocăinţa este întreagă, ea trebuie să ne treacă prin cele patru stadii ale ei. Regretul este momentul trezirii noastre, când ne dăm seama că am căzut şi ne uităm cu durere la ceea ce suntem acum, în comparaţie cu ceea ce am fost altădată. Remuşcarea este regretul care persistă obsesiv, lipsindu-ne de pace şi de linişte, până când facem ceva ca să revenim la starea de dinaintea căderii. „Remuşcarea” ne chinuie. Aşa cum îi este şi semnificaţia, ea ne ,,muşcă“ de mai multe ori, făcându-ne să sângerăm înlăuntrul nostru. Renunţarea este pocăinţa care rodeşte. Fără fapte, atât credinţa, cât şi pocăinţa sunt moarte. Viaţa nouă se dovedeşte prin faptele rodite de credinţă şi pocăinţă. Cine zice că s-a pocăit, dar continuă să trăiască în păcat, este la fel de păcălit ca şi cel care crede ,,că el crede”, dar nu reacţionează la credinţă, nici măcar cum reacţionează dracii (se înfioară). Repararea unei situaţii distruse prin păcat, atunci când este posibilă, este strict necesară. Este nevoie de o întoarcere la ,,faptele dintâi”,  dar preocuparea  primordială  trebuie  să  fie faţă de aceia pe care i-am rănit şi păgubit prin păcat. O pocăinţă paralizată, pasivă, care refuză să facă reparaţiile necesare nu izbăveşte pe nimeni! Ea rămâne sub mânia lui Dumnezeu (Desculți).

Doamne, Îți mulţumesc pentru familia mea. Îți mulţumesc pentru soţul meu şi pentru cei dragi ai noştri şi Te rog, ajută-ne să trăim în adevăr şi să căutăm pacea, bucuria şi unitatea în familia noastră. Ajută-ne să ne ferim de înşelăciune, căci ea are consecinţe grele. Ştim că vom culege ceea ce semănăm, de aceea, Te rugăm să ne ajuţi să semănăm neprihănire, ca să secerăm adevărul. Tu vezi totul şi răsplăteşti. Îți mulţumim pentru că ne ierţi şi ne dai harul să ne pocăim ori de câte ori greşim. Tu ne ajuţi să ne amintim să-Ţi fim plăcuţi Ţie, nu oamenilor; să căutăm voia Ta, nu plăcerile noastre; să ne uităm mai mult la ceea ce este veşnic, nu la ceea ce este trecător.

Domnul este protecţia ta şi mângâierea ta!