Matei 19:23-20:16

Matei 19:26: ,,Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Trebuie să știm ce este cu neputinţă la oameni şi ce este cu putinţă la Dumnezeu. Domnul Isus a ştiut că realizările personale şi bogăţia dau o siguranță falsă şi duc la o securitate temporară. Pentru mulți, astăzi, orice bogăţie este considerată merit şi suntem tentați să ne băzăm pe faptele noastre, pe meritele noastre. Uneori, ne găsim împlinirea în activităţi religioase, în carieră, educaţie sau relaţii. Dar, cu privire la viaţa veşnică, Domnul Isus ne spune şi nouă, aşa cum a spus şi tânărului bogat, că trebuie să renunţăm la toate lucrurile care ne fură inima şi să-L urmăm. Cei ce cred că au stabilitate, siguranţă şi succes fără Dumnezeu, nu pot să fie devotaţi lui Dumnezeu. Dumnezeu poate să schimbe oameni care sunt mulţumiţi cu lucrurile pământeşti. Nimic nu este imposibil pentru El. Oare ce s-ar fi întâmplat cu tânărul bogat dacă ar fi recunoscut că nu poate să renunţe la bogăţie şi are nevoie de ajutorul Domnului? Domnul ar fi putut să dezlege inima lui de iubirea de bogăţie. Nu era bucurie şi împlinire în viaţa acestui om. De ce s-a întristat? Posesiunile lui erau o falsă siguranţă.

Domnul Isus nu ne spune să renunţăm la bogăţiile noastre ca să intrăm în Împărăţia Lui, dar nu este nici o îndoială că a aparţine Lui, înseamnă viaţă schimbată. Domnul Isus ne cere un devotament serios, din toată inima, faţă de El şi Împărăţia Lui. Iată ce spune Pavel, apostolul, în Filipeni 3:8-14: ,,Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”

Ucenicii au avut o descoperire dumnezeiască. Domnul Isus nu a spus că este dificil, ci imposibil pentru un bogat (a cărui inimă este legată de bogăție) să intre în Împărăţia cerurilor. Ucenicii erau interesați de situaţia lor, de viitorul lor. Ei cunoşteau din Vechiul Testament că Mesia va domni şi se gândeau deja la domnia lor împreună cu Mesia. Petru a avut curajul să spună ce gândeşte: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Domnul Isus a cunoscut sacrificiile ucenicilor şi le-a promis binecuvântări cereşti şi pământeşti. Domnul Isus a promis răsplătiri celor ce renunţă la posesiuni materiale sau la anumite persoane, de dragul Lui. Cei ce renunţă la anumite lucruri de dragul Domnului Isus şi de dragul Evangheliei, nu au nici un motiv să se plângă. Mulţi creştini renunţă la anumite lucruri ca să fie o bucurie, o binecuvântare pentru alţii, şi vor primi răsplată, căci Dumnezeu nu trece cu vederea sacrificiul pentru Hristos. Cei care sunt respinşi în familie sau în unele relaţii, cei ce îşi pierd statutul social sau venitul (locul de muncă), învaţă şi experientează purtarea de grijă a Domnului în toate nevoile vieţii. Domnul Isus nu ascunde faptul că cei ce Îl urmează vor fi persecutaţi. A-L urma pe Domnul, înseamnă renunţare, dar şi experimentarea purtării Lui de grijă şi a prezenţei Lui în persecuţie.

Doamne, Tu-mi eşti bogăţia cea mai mare!