Geneza 4:25-5:18

Geneza 5:5: ,,Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.”

Viața fiecărui om se sfârșește la timpul hotărât de Creatorul tuturor. Urmaşii lui Set au trăit mulţi ani, de la 365 (Enoh) până la 969 (Metusala). Înainte de potop, oamenii au trăit o viaţă mai lungă. Scrierile babiloniene ne spun că împăraţii au domnit mii de ani. Această exagerare îşi are sursa în cunoaşterea faptului că la început, oamenii au trăit foarte mulţi ani. La începutul lumii, chiar dacă Adam şi Eva au fost alungaţi din Eden, totuşi, efectele condiţiei umane perfecte nu au dispărut imediat. După mult timp, efectele păcatului, bolile şi civilizaţiile păcătoase au deteriorat mintea şi trupul omului. Nu știu dacă după potop au avut loc schimbări climatice, dar știu că după potop, Dumnezeu a limitat vârsta omului (până la 120 de ani). Profetul Isaia vorbeşte despre perioada viitoare în care Domnul Isus va împărăţi şi noi, credincioşii, vom trăi mult sub domnia Lui (Isaia 65:20-22).

Dumnezeu nu a fost preocupat să ne dea date cu privire la toată creaţia şi la toate evenimentele, ci a fost preocupat ca noi să-L cunoaştem pe El, adevăratul Dumnezeu, Tatăl credincioșilor şi Creatorul tuturor. În genealogiile prezentate, vedem moartea care ne întristează, dar şi naşterea care aduce bucurie. Oamenii credincioşi mor şi ei, dar nu înainte de a lăsa exemplul lor de credinţă pentru urmaşi, ca ei să păstreze credinţa vie şi curată în întunericul şi în civilizaţiile în care răul se înmulţeşte fără limite. Trei oameni ai credinţei sunt prezentaţi în genealogia lui Set. În Evrei 11:13 ni se spune că ei au murit plini de credinţă, au mărturisit credinţa prin felul lor de trai curat şi în temere de Dumnezeu. Credinţa lor vie este un model pentru noi.

Tată ceresc, toate zilele vieţii mele sunt cunoscute de Tine. Chiar dacă îmbătrânesc şi mă ofilesc, cu Tine rămân tânără în sufletul meu. Tu eşti Creatorul meu şi sunt mereu uimită de toate lucrurile pe care le-ai creat şi pe care încă le creezi pentru mine. Cât mai trăiesc, aş dori să-mi păstrez credinţa vie şi să-mi sfârşesc cu bucurie alergarea mea de aici, de pe pământ. Doamne, condu-mă Tu în viitorul minunat pe care l-ai pregătit pentru mine. Îți mulţumesc pentru el! Tu ai pregătit lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit (1 Corinteni 2:9). Ajută-mă să veghez în rugăciune şi să Te ascult, ca să nu mă îngrijorez pentru viitor, căci Tu eşti deja acolo. Mă smeresc sub mâna Ta cea tare, cred că vei avea grijă de mine. Ajută-mă să nu renunţ când îmi este greu. Vreau să mă bazez pe promisiunile Tale. Dă-mi putere prin orice voi trece să Îţi rămân credincioasă Ţie! Îți mulţumesc pentru că mă pregăteşti pentru viitor. Viitorul meu este în mâna Ta. Într-o zi, Te voi vedea. Când va suna trâmbiţa, mă voi bucura şi voi zice: M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui (2 Timotei 4:7-8). Până atunci, Te rog să mă umpli de toată bucuria şi de pacea pe care o dă credinţa, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt să fiu tare în nădejde (Romani 15:13). Dragă Tată ceresc, mă rog pentru sfârşitul vieţii mele pe pământ aşa cum s-a rugat şi scumpa mea măicuţă: Doamne, vreau să mă culc seara în linişte şi pace şi să mă trezesc dimineaţa, zâmbind în prezenţa Ta, în Împărăţia Ta. Păzeşte mintea mea şi sănătatea în trup până în ultima clipă şi du-mă acasă cu bine, la vremea hotărâtă de Tine. Aştept să Te întâlnesc. Mă bucur că voi fi cu Tine în Împărăţia Ta.

Doamne, Îți mulţumesc pentru că mă binecuvântezi în toate zilele vieţii mele!