„Cercetează istoria să vezi dacă vei găsi o replică a persoanei tale. Nu vei găsi niciuna. Dumnezeu te-a făcut ca o „croială” unică. El „în mod personal i-a alcătuit și i-a făcut pe fiecare” (Isaia 43:7). În atelierul lui Dumnezeu, nu există cutii cu „copii” ale tale. Tu nu ești una dintre multele cărămizi pe care le așează zidarul, sau unul dintre multele șuruburi din sertarul mecanicului. Tu ești unic! Și dacă tu nu ești tu, noi nu avem de unde să te luăm, așa că lumea va fi lipsită de tine.

Ești cometa Halley a cerului, și avem o singură șansă în viață să te vedem strălucind. Tu oferi societății un dar pe care nimeni altcineva nu-l poate oferi. Dacă nu-l aduci tu, nu va fi adus de nimeni altcineva.”

Max Lucado – Vindecare de o viață banală (Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, pagina 47)

La terminarea Cine se taină, au cântat cântările de laudă, ne spune evanghelistul Marcu. Au plecat apoi spre grădina Ghetsimani. În drum, ucenicii s-au certat din nou. Cine dintre ei va fi cel mai mare, dacă Isus va fi arestat și condamnat la moarte? Auzindu-i, Domnul le-a vorbit de modul în care va trebui să-și exercite conducerea. Slujindu-i pe alții este singura cale de a semăna cu El.

În grădină, Domnul i-a luat mai aproape de El pe Petru, Iacov și Ioan. Le-a cerut să vegheze cu El în rugăciune. Știm prea bine detaliile. Ei dorm, El se roagă. Somnul celor trei (nu cred că ceilalți 8 au făcut altceva) demonstrează mai degrabă indiferența decât oboseala. În timp ce Isus agonizează în rugăciune, credința că totul era normal asigură liniștea somnului celor trei. A venit trădătorul în fruntea cohortei de aprozi. A urmat: arestarea, judecățile nedrepte, torturile și crucificarea. Lepădarea…

Joi este o zi pusă de-o parte pentru instituirea celui mai sacru act al Bisericii: împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Multe se pot spune și multe controverse a generat această lucrare. Chiar atunci când Domnul Însuși a afirmat că cine nu mănâncă Trupul Său și nu bea Sângele Său, mulți ucenici L-au părăsit pe motiv că ”vorbirea aceasta este prea de tot”.

Întrebarea este, pentru noi, vorbirea aceasta este… prea de tot? Am fost de multe ori martor la dansuri pe cioburi în jurul acestei vorbiri. Este ușor de înțeles și necesar de explicat (pentru cei neavizați) că nu suntem nici canibali, nici vampiri.

Calitățile fizice ale elementelor sau simboalelor (păzește-ne Doamne de… boale) nu se schimbă. Nici la nașterea din nou nu ni se schimbă trăsăturile feței, iar la botez nu întinerim (mă refer la botezul evanghelic). Atunci, de ce Domnul nu și-a colorat un pic mai…

Poate că niciunul din poeții români n-a surprins cu atâta bogăție de imagini și profunde semnificații, momentul pregătirii Cinei Domnului, a ultimului Paște sărbătorit de Domnul și ucencii Săi, ca Vasile Voiculescu. Vă propun lectura acestui poem nemuritor, azi în Joia Mare, ziua Cinei de taină.

Venise primăvara şi sterpele gorgoane
Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
Şi doldora de mărfuri, de bani şi caravane
Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
Copii, fugiţi din joacă, cereau, scâncind, mâncare
Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Isus, din foişorul cu viţa înverzită
Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
Ca umbra şi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat şi aprig, Iuda se tânguia la poartă
Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare
Ioan pleca la apă cu vasele…

sursa foto AICI.

Din nou în Templu, Domnul continuă să învețe norodul. Preoții, fariseii și cărturarii sunt într-o mare dilemă: L-ar ucide, dar le e teamă de popor. Ziua n-au încotro, trebuie să îndure mulțimile adunându-se să-I soarbă cuvintele. Fie pentru că nu i-a convenit felul în care a fost mustrat când cu vasul de mir, ori dezamăgit că – să fi fost el primul care a priceput? – Isus nu avea de gând să-i facă miniștri și nici să răstoarne stăpânirea romană, Iuda Iscarioteanul a luat legătura cu conspiratorii pentru a divulga unde l-ar putea aresta noaptea.

Trei și chiar patru fraude ale caracterului unui om îl determină să ajungă vânzător (de Domnul și de frați):

1. Lăcomia (Ioan 12:4-6, Marcu 14:11)
2. Invidia (Ioan 13:2, Luca 22:3 Iuda este sub influența, opresiunea și posesiunea diavolului și își însușește caracterul acestuia, mândria și invidia făcându-l…

ZIUA TAXELOR (Luca.20:19-26)

*Cuvantul de aur: Se cuvine sa platim bir cezarului sau nu?(vers.22)

E vremea taxelor in America,trebuie sa ne platim taxele ori nu?

sursa foto AICI.

Întorcându-se în Ierusalim, ucenicii s-au mirat că smochinul blestemat ieri se uscase deja. Sătul de atitudinea preoților, fariseilor și cărturarilor, Domnul se retrage împreună cu ai Săi în Muntele Măslinilor. Sunt încă nedumeriți: dacă nu acum, când și cum va fi sfârșitul?

Prezentarea Mântuitorului, relatată în Luca 21, Marcu 13 și (cel mai în detaliu, cred eu) Matei 24, pătrunde dincolo de judecata iminentă împotriva Ierusalimului, anunțată deja în ziua Intrării Triumfale. Domnul vorbește despre vremuri îndepărtate, despre prigonirea urmașilor Săi în vremuri de mare tulburare și restriște pe întreg pământul.

Întorcându-se la smochin, pilda acestuia rămâne! Uscat și sub blestem, totuși va frăgezi iar, îi vor crește frunze și se va pregăti să aducă rod: vine vara lui Israel!

Matei 24:32-35 ”De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea…

sursa foto AICI.

Dar, dacă nu era vremea roadelor… Ori, poate fuseseră deja culese de alți trecători, sau, mai bine, ce lecție s-ar putea învăța uscând un biet copăcel?

Rodirea este un simbol cu trei conotații spirituale: mai întâi, reprezintă comportamentul unui om credincios, neprihănirea lui, trăirea conform principiilor Cuvântului Sfânt. Apoi, rodirea înseamnă fapte bune prin care sunt ajutați semenii aflați în nevoie. Judecata finală produce o separare veșnică între cei ce-și zic credincioși, chiar pe acest criteriu: ”când ați făcut aceste lucruri (altora)… Mie Mi le-ați făcut.” În al treilea rând, rodirea înseamnă aducerea oamenilor la mântuire prin jertfa Domnului Isus. Pavel vorbea despre dorința sa de a ”culege vreun rod” și descria anumiți colaboratori ca fiind roadele sale (chiar în lanțuri).

Principiul de căpătâi al rodirii spirituale este că nu există un sezon al ei, ci trebuie să fie permanentă în viața omului născut din nou…