Geneza 39:1-20

Geneza 39:3: ,,Stăpânul lui Iosif a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

Fraţii lui Iosif s-au lăsat influenţaţi de practicile păgâne ale vremii. În contrast cu ei, Iosif s-a păstrat curat, alegând să umble cu Domnul zi după zi, an după an, prin situaţii foarte grele, prin ispite, singurătate şi prin tot felul de provocări. Dumnezeu i-a dat putere să biruiască. Pentru că Iosif a ales să umble cu Domnul, Domnul a fost cu el şi i-a mers bine în orice lucru de care se apuca.

Dumnezeu îi binecuvântează cu prezenţa şi cu protecţia Lui pe cei care aleg să asculte de El. Acest lucru este o mare încurajare pentru noi, căci şi noi trăim într-o lume decăzută, care alege să trăiască fără valorile lui Dumnezeu. Şi astăzi, este posibil să creştem copii care au valorile lui Dumnezeu, care se păstrează curaţi, care aleg să fie plăcuţi Domnului. Se pare că Iosif a ales să moştenească toate calităţile bune ale tatălui său Iacov, ale bunicului său Isaac şi ale străbunicului său Avraam: credinţa, cinstea, supunerea, o inimă iubitoare, stăpânirea de sine, răbdarea, perseverenţa, dragostea, bucuria, blândeţea, bunătatea, credincioşia etc., şi frumuseţea mamei lui, Rahela.

Cum poţi să ai victorie în lupta cu adversarul tău? Iosif a strigat cu disperare către fraţii lui, pe când era aruncat în groapă, dar după ce a fost vândut, nu s-a mai plâns de greutăţile prin care a trecut. Cum a reuşit să alunge amărăciunea din inima lui în condiţii aşa de grele? Cum a putut să tacă atunci când a fost acuzat pe nedrept de stăpâna lui? Cum poţi să stai liniştit, când, deşi eşti nevinovat, îi auzi pe alţii strigând în gura mare că eşti vinovat? Secretul unei asemenea eliberări de resentimente, amărăciune şi gânduri rele, este încrederea deplină în Dumnezeu. Chiar dacă nu înţelegem ceea ce se întâmplă, ne punem toată credinţa şi nădejdea în Dumnezeu.

Secretul victoriei lui Iosif a fost recunoaşterea prezenţei lui Dumnezeu în orice clipă din viaţa lui. El nu vroia să facă nimic rău, din respect faţă de Domnul. Aceasta este adevărata credinţă în Dumnezeu: trăirea unei vieţi curate în prezenţa Lui. Chiar în situaţiile care păreau fără ieşire, Iosif a crezut promisiunile lui Dumnezeu (visele lui) şi pentru bucuria care era înainte, a suferit. Cât de mult te descrie pe tine atitudinea aceasta?

Iosif şi-a exprimat credinţa printr-o atitudine pozitivă. Nu şi-a risipit energia emoţională plângându-şi de milă ci, plin de curaj, a fost stăpân pe situaţie, chiar şi în închisoare. S-a supus cu demnitate lui Dumnezeu, şi-a folosit tăria ca să-L glorifice pe Dumnezeu şi să-şi împlinească datoria de sclav cu succes. A stat aproape de Dumnezeu, ca sclav, şi Dumnezeu l-a binecuvântat. Dumnezeu a onorat credinţa lui Iosif. Nu i-a schimbat situaţia, ci l-a binecuvântat prin tot ce a trecut.

Domnul îţi onorează credinţa şi te binecuvântează!