*

Matei 6:19-21: ,,Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

Pericolul ipocriziei şi al motivaţiilor greşite ne paşte pe toţi. Ne pierdem răsplata când ne mulţumim cu laudele altora. Căutăm noi mai mult mulţumirea şi siguranţa pe care o dă bogăţia decât credinţa? Domnul Isus ne spune că nebunii îşi adună bogăţii care sunt trecătoare. Tu ce faci? Domnul Isus îi învaţă pe ucenici să-şi adune bogăţii în ceruri.

Sunt două feluri de bogăţii: bogăţii pe pământ şi bogăţii în cer. Comorile pământeşti sunt supuse hazardului şi sunt temporare. Promit o mulţumire trecătoare, dar la pachet cu multă anxietate. Rugina, hoţul, boala, accidentul sau moartea distrug comoara pământească. Comoara cerească dă pace în inimă.

Viziunea şi ţinta ta în viaţă vor determina caracterul tău! Felul în care vedem, gândim şi luăm atitudine faţă de lume, defineşte percepţia noastră despre toate lucrurile. Când o oglindă este murdară nu reflectă realitatea.  Dumnezeu vrea ca noi să percepem realitatea într-un mod foarte clar şi acest lucru se întâmplă atunci când atenţia noastră este la Dumnezeu. Atunci ţinta tuturor gândurilor, motivaţiilor, acţiunilor va fi: caracterul, puterea şi scopul Domnului. Lumina Lui ne dă claritate şi direcţie dreaptă. Când atenţia este împărţită în mai multe locuri (la mine, la alţii, la Dumnezeu), viaţa interioară devine fragmentată, iar ceea ce se vede pe dinafară este distorsionat şi întunecat. Rezultatul este îngrijorare şi confuzie. Se aseamănă cu omul descris de Iacov: nehotărât şi nestatornic; o personalitate dublă; un om instabil.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru avertizarea pe care mi-o dai. Îmi cercetez inima să văd unde este comoara mea. Te rog să mă ierţi că am căutat mult comorile pământeşti şi am crezut că dacă am comori pământeşti voi fi fericită. Ştiu că fericirea mea vine de la Tine, nu de la comorile pământeşti care pot fi pierdute într-o clipă. Îţi mulţumesc că îmi atragi atenţia, ca să caut comorile cereşti. Vreau să mă gândesc mai mult la lucrurile de sus decât la cele de jos. Îmi cercetez atitudinile şi motivaţiile ca să înţeleg realitatea din viaţa mea. Mă uit în Cuvântul Tău (oglinda), ca să văd clar şi lămurit cum se schimbă caracterul meu. Dă-mi lumina Ta ca să ajung să am o direcţie dreaptă, o ţintă demnă şi clară. Doamne, dă-mi viziunea Ta în toate lucrurile, ca să nu fiu în confuzie niciodată cu privire la lucrurile cereşti.

Doamne, caut comorile cereşti ca să-mi formezi un caracter frumos!