Când s-a născut El, a împărțit istoria lumii în două. A separat lumina de întuneric, păcatul de neprihănire. Ne-a învățat smerenia, iubirea, dăruirea… N-a cerut palate, așternuturi de mătase, scutece de cea mai bună calitate. Dragostea se mulțumește și cu puțin. Pentru că dragostea suferă totul. Și frigul, și respingerea și ura…

Dar ce-ar fi fost ca păstorii, ori magii, să găsească o iesle goală? Ce-ar fi fost ca El să nu se fi născut? Ar fi plecat acasă toți, exact așa cum au venit. Ba chiar dezamăgiți. N-ar mai fi dus nimeni vestea bună mai departe, n-ar mai fi existat creștini, nici oameni noi.

Cu ieslea goala, n-ar fi existat mântuire. Nici speranță. Ar fi fost o lume plină de venin. Pentru că fără jertfa de la Golgota, oamenii n-ar fi avut motiv să se schimbe în bine. Fără sacrificiul suprem, oamenii n-ar fi știut să se sacrifice la…

Cerul lui Isus și pământul lui Irod

În timp ce Irod își numără supușii pentru a ști câte taxe poate colecta, cerul își trimite Comoara, pe Fiul Tatălui Ceresc, pe Isus Hristos ca să se dea pe Sine ca o jertfă de răcumpărare.

În timp ce Irod își suspectează și copiii de trădare, îngerii se unesc într-o oștire cerească și cântă osanale Dumnezeului care a cercetat pe poporul său.

Dragii mei,

la acest Crăciun, în tot mai multe instituții democratice din lumea Occidentală, inclusiv în USA, se interzice sărbătoarea Nașterii Mântuitorului pe motiv de ”corectitudine politică”. Șefi de state și guverne din lumea musulmană interzic sărbătoarea chiar și în privat, sub amenințarea cu ani grei de închisoare.

Prea mulți creștini de nume, nici nu mai știu ce sărbătoresc! ”Christ’s Mass” sau simplu Christmas, vine de la ”Messa lui Hristos” sau Liturghia pentru Hristos. Ca să poată fi instituit Noul Legământ, trebuia să aibă loc întruparea Fiului lui Dumnezeu. Numai așa, Iisus Hristos a putut spune: Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi, și: Acesta

În ajun de Crăciun

Păstorii s-au întâlnit, s-au sfătuit,

și la drum au pornit,

Niciodată păstorii nu au fost expuşi atacurilor spirituale, emoţionale şi fizice mai mult decât în zilele noastre. Satan face tot posibilul să-i distrugă pe păstorii din întreaga lume. Prin urmare, n-ar trebui să mai mire pe nimeni că numărul celor care părăsesc lucrarea a atins proporţii endemice. În fiecare LUNĂ, aproximativ 1.700 de păstori renunţă la lucrarea pastorală.
Păstorul tău se confruntă cu atacuri spirituale, emoţionale şi fizice în fiecare zi, iar aşteptările de la el sunt enorme. Toţi se aşteaptă ca ei să fie super-creştini desăvârşiţi, să fie lideri puternici, teologi infailibili, manageri de succes şi misionari neobosiţi. Să întâmpine orice nevoie a oricărui membru din biserică, să lucreze 60-70 de ore pe săptămână şi să aibă o familie perfectă.
Păstorul trebuie să aibă înţelepciunea lui Solomon, să predice precum apostolul Petru, să aibă credinţa lui Avraam, să misioneze ca apostolul Pavel, să aibă curajul lui David, curăţia lui…

A căzut o stea… – de Costache Ioanid (Taine)