Dorinta, by Victoria Florea

Ai dorit sa am candoarea
Florilor de măr din mai,
Glas de mîndră ciocîrlie,
Duh curat, venit din rai.
*
Si cînd Te-ai uitat la mine,
Ai văzut numai noroi.
Nici-o faptă, nici-un bine,
Doar furtuni si aspre ploi.
*
Întrebări fără răspunsuri,
Rugăciuni fără Cuvînt,
Nopti de frămîntări si chinuri,
Straniu umblet pe pămînt!
*
Tot ce-am semănat in fire
S-a sfărmat ca pleava-n vînt,
Si n-a mai rămas nimica
Din tot ce credeam că sunt.
*
Nici măndrie si-ndoială
N-au putut sa stăvilească
Unda Duhului Iubirii
Ce incepe iar să crească.
*
Vreau acum, o,  Sfînt Părinte,
Din hambarul casei Tale,
Să Îmi umpli astazi masa,
Cu lumină si cu sare.
*
Ca să pot sa am candoarea
Florilor de măr din mai,
Glas de mîndră ciocîrlie
Duh curat, venit din rai.
Victoria Florea
Arad