Cât de mare este Dumnezeul tău? (3)

2 bigIsaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine

voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce

asemănare

Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

De multe ori ne este greu să înţelegem viaţa. Este greu să înţelegem oamenii, anumite idei şi concepte, analogii şi comparaţii. Puterea unei furtuni sau a unui cutremur, puterea unui tunet sau a unui trăznet nu sunt nimic în comparaţie cu puterea lui Dumnezeu în creaţie când şi-a rostit Cuvântul şi totul a venit în existenţă. Cea mai mare civilizaţie din istoria lumii păleşte în comparaţie cu Dumnezeu. Nimeni şi nimic nu se poate compara cu puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Poate dragostea şi grija unui om să fie comparate cu dragostea şi grija lui Dumnezeu?

„Nimeni nu este sfânt ca Domnul! Nu este alt Dumnezeu, decât Tine! Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru!” 1 Samuel 2:2

„Căci în cer cine se poate asemui cu Domnul?” Psalmul 89:6a

Magnitudinea şi maiestatea Dumnezeului nostru cel drept, sfânt, veşnic şi plin de har nu pot fi comparate!

Ce ştii tu despre Dumnezeul care nu poate fi comparat cu nimic?

Dumnezeu este sursa puterii şi păcii noastre. El ne salvează, ne mângâie, ne înţelege slăbiciunile şi ne conduce spre casa veşnică. Să mergem cu încredere şi curaj pe calea credinţei, aşteptând şi grăbind venirea Lui printr-o purtare sfântă şi evlavioasă. Prin necazurile, presiunea şi tragediile vieţii să experimentăm pacea şi protecţia Lui.

Dumnezeu este credincios şi planurile Lui făcute mai dinainte, se vor împlini cu credincioşie.

Istoria omenirii este în mâna Lui. Istoria mea şi a ta este în mâna Lui. Grandoarea caracterului lui Dumnezeu, înţelepciunea Lui fără limită şi cunoştinţa Lui, văzute în creaţie, dragostea şi credincioşia Lui de-a lungul veacurilor, nu pot fi pătrunse.

Învăţaţii lumii nu-L pot descrie cum L-a descris Isaia sau Iov.

Dumnezeul nostru este răspunsul pentru frica, îndoielile, argumentele şi întrebările noastre.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

 

Advertisement

Dorinta, by Victoria Florea

Ai dorit sa am candoarea
Florilor de măr din mai,
Glas de mîndră ciocîrlie,
Duh curat, venit din rai.
*
Si cînd Te-ai uitat la mine,
Ai văzut numai noroi.
Nici-o faptă, nici-un bine,
Doar furtuni si aspre ploi.
*
Întrebări fără răspunsuri,
Rugăciuni fără Cuvînt,
Nopti de frămîntări si chinuri,
Straniu umblet pe pămînt!
*
Tot ce-am semănat in fire
S-a sfărmat ca pleava-n vînt,
Si n-a mai rămas nimica
Din tot ce credeam că sunt.
*
Nici măndrie si-ndoială
N-au putut sa stăvilească
Unda Duhului Iubirii
Ce incepe iar să crească.
*
Vreau acum, o,  Sfînt Părinte,
Din hambarul casei Tale,
Să Îmi umpli astazi masa,
Cu lumină si cu sare.
*
Ca să pot sa am candoarea
Florilor de măr din mai,
Glas de mîndră ciocîrlie
Duh curat, venit din rai.
Victoria Florea
Arad

E greu

1 a*
E greu să urci pe cărăruie
Şi totuşi să rămâi
Pe calea-ngustă, unde suie
Iubirea cea dintâi.
*
E greu să urci, când toţi coboară
Şi totuşi, să cobori
La cei căzuţi sub grea povară,
La cei ce plâng în zori!
*
E greu s-arunci, când lumea strânge
Şi totuşi, să aduni
Durerea lumii care plânge
Şi-a urei mari furtuni.
*
E greu să taci, când ai dreptate
Şi totuşi, să vorbeşti
Aceluia care te bate
Spunându-i că-l iubeşti.
*
E greu să ierţi, să ierţi într-una
Şi totuşi, să nu ierţi
Păcatul, pofta rea, minciuna,
Prin anii cei deşerţi.
*
E greu să crezi, când îţi e teamă,
Şi totuşi, să nu crezi,
Ispitelor ce te îndeamnă:
Să vii, s-asculţi, să vezi.
*
E greu să rabzi făcând doar bine
Şi totuşi, scumpul meu:
Dacă Hristos trăieşte-n tine,
Nimic nu este greu.
 (anonim?)