Priveste-mi prietenii

*

Priveşte-mi prietenii-n ani grei
Privirea-Ţi odihneşte-n ei
Şi stai în ei sau ia-i la Tine
Respiră-n ei suflări divine
Zâmbeşte chipul Tău în ei
Şi lacrimi grele să le iei,
Să Te cunoască, să Te ştie
Şi Doamne-n moarte Tu-i învie!

*

Hai, priveşte-mi prietenii.
Când luna sus va răsări
Arată-Te in nopţi târzii
Şi-n visul lor trudit să stai.
Iar ziua-n umbra lor păşeşte
Şi-adu-le adieri din rai
Formează-le structuri de nea
Formează-i in lumina Ta.
In ochii Tăi care nu pier
Albaştri de atâta cer
Şi-n sufletele incordate
Coboară din inaltul bolţii
Iubirile-Ţi inaripate.

*

Priveşte-mi prietenii şi-mi spune
“Atât cât lumea o să fie
Prietenii imi sunt, sub curcubeu,
Prietenii Prietenului Meu!”

*

Şi-atât cât lumea o să fie
Tu fă-mă mai aproape Ţie!