Mai cheamă-mi, Isuse,

al meu duh zdrobit,

să verse şiroaie de lacrimi
şi spală-l, Isuse, de tot ce-a trăit
prin negura nopţii de patimi;
mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu,
dă-mi har şi credinţă deplină,
smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu,
să umblu pe căi de lumină…
*

*
Mai iartă-mi, Isuse, tot cât Ţi-am greşit,
că nu este om fără vină
şi-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit
şi-n pacea iertării-l alină.
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu
şi-mbracă-mă-n haina-nnoirii,
şi ia-mă cu Tine, Isuse, la greu,
să scap de ispitele firii.
*
Mai lasă-mi, Isuse, suspinul trudit,
plecat în genunchi să Te cheme,
mai iartă-mi, Isuse, piciorul greşit
şi-ndreaptă-i umblarea prin vreme.
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu
din sfânta şi dreapta credinţă,
uneşte-mă veşnic, Isus-Dumnezeu,
cu Marea şi Sfânta-Ţi Fiinţă.

Traian Dorz