Dumnezeu pedepseşte mândria şi aroganţa

13mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

„Voi

pedepsi,

zice

Domnul.”

*

În versetele 13-14 din cartea Isaia capitolul 10, se vede mândria şi aroganţa împăratului Asiriei care aminteşte de nouă ori persoana lui prin cuvintele: puterea mea, înţelpciunea mea, eu sunt priceput, eu am împins, eu am jefuit, eu sunt viteaz, eu am dat jos, eu am pus mâna, eu am strâns.

De câte ori pomeneşti persoana ta într-o conversaţie?

Totul se învârte în jurul tău?

Cine îţi dă putere să duci la bun sfârşit lucrările tale?

Dumnezeu era în control, nu împăratul Asiriei care a crezut că el este în controlul situaţiei din poporul Domnului.

Dumnezeu foloseşte adesea oameni ca să-şi împlinească planurile Lui.

Pe cine foloseşte Domnul în situaţia ta ca să-ţi atragă atenţia? Pe soţul tău? Pe copil sau pe vecin? Un străin?

Îi permiţi tu Domnului să te disciplineze? Te superi? Te răzvrăteşti? Arunci responsabilitatea pe alţii?

Cum te disciplinează pe tine Domnul, astăzi?

Uneori Dumnezeu foloseşte răul sau oameni răi ca să ne disciplineze.

Care este reacţia ta când se întâmplă aşa, în viaţa ta?

În care domeniu din viaţa ta crezi că ai nevoie de disciplinare?

Când Dumnezeu disciplinează pe copiii Lui o face cu dragoste. Numele lui Dumnezeu ne spun despre felul cum judecă El răul.

Care dintre Numele Lui Dumnezeu te mângâie, te întăreşte, te încurajează, te disciplinează? Ce înseamnă Numele lui Dumnezeu pentru tine?

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie şi aroganţă!

Advertisements

4 thoughts on “Dumnezeu pedepseşte mândria şi aroganţa

  1. ( din filozofia lui N.Steinhardt):

    Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

    Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

    Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

    Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

    Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

    Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

    Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

    Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… ”

    N.Steinhardt


    Cine nu iese din eu, n-atinge absolutul si nu descifreaza viata!
    Pax vobiscum

  2. “In care domeniu din viata ta crezi ca ai nevoie de disciplinare ?”

    Este o intrebare buna dar si delicata. Mandria este o boala a sufletului.In limitele normalului se afla in fiecare fiinta umana.Nici apostolii n-au fost scutiti.Fiecare ,in mod instinctiv vrea
    sa para mai frumos,mai bun,mai destept,mai inalt,mai talentat,mai pregatit,mai bogat,mai sanatos,mai tanar sau mai varstic,mai intelept, dar si mai sfant sau mai spiritual.

    Exista insa niste indicatori la care doar omul intelept,cu temere de Dumnezeu are capacitatea sa-si evalueze pozitia vis-a -vis de acesta manifestare ,considerata de Dumnezeu
    cel mai urat pacat,deoarece este la originea tuturor relelor si primul pacat aparut in Univers.
    “Pazeste Doamne pe robul Tau de mandrie sa nu stapanesca ea peste mine.Atunci voi fi fara vina,nevinovat de pacate …mari !”spune psalmistul,aratand gravitatea acestui pacat.

    Se spune ca Socrate a demascat,intr-o anumita conjunctura,falsa umilinta a unor contemporani de-ai lui,spunandu-le :
    “…iti vad mandria prin gaurile vesmintelor tale”. Intr-adevar,exista si asa ceva: o mandrie a umilintei, o mandrie a saraciei sau poate a mizeriei ! sau pur si simplu o mandrie a…

    Poate intr-o postare viitoare,pe langa intrebari,oricum provocatoare,vom primii si raspunsuri.Constatarea,(sau intrebarea) este buna,chiar foarte buna,dar solutia (sau raspunsul) sunt absolut necesare ! Doamne ajuta !

    cu apreciere,
    Radu Oprea-AZ

  3. Radu, sunt atatea intrebari in topicul initial, fiecare importanta in felul ei, care pot face subiect separat. Textul, într-adevar sugereaza mandria asirianului, care in final aduce moartea a 185 mii de oameni din tabara lui. Cat un oras ca Aradul si ceva peste. Iar el, Sanherib cade rapus de chiar fiii lui. Mandria lumeasca este opusul Slavei lui Dumnezeu. Ori aceasta slava, Dumnezeu nu o imparte cu nimeni. In ceea ce priveste modul in care noi ne disciplinam, cred ca situatia din 2 cor.12, 7 si urmatoarele este una de exceptie datorata si Misiunii incredintata apostolului. Nu neg posibilitatea ca si noi dupa harul ce ne este dat fiecaruia sa avem astfel de “tepuse”.
    In Rom. 8-13 ni se spune explicit: faceti sa moara, ceea ce inseamna ca noi trebuie sa actionam, evidenţiind astfel autodisciplinarea, şi deci depinde în exclusivitate de noi. Pana la urma, corecti cu noi daca suntem, stim ceea ce este bine si ceea ce nu este bine iar alegerile noastre intotdeauna ar trebui sa tina cont de prima varianta. Este daca vrei un raport stimulat de dorintele noastre care reflecta detasarea de situatia palpabila ( dar nu pana la indolenta) si incredintarea pe care Domnul ne-a face cu privire la viata vesnica.
    Gilu

  4. Punand in oglinda cele doua texte – Isaia 10 si 2 Cor.11-12 -si privind in urma,la ce am trait eu ,cred ca am cea mai mare nevoie de disciplinare atunci cand sunt in mana Domnului si El ma foloseste:
    -“Vai de Asirian,nuiaua maniei Mele…” Sa fii folosit de Dumnezeu si sa fie vai de tine !
    Pe urma explica motivul :mandria ca ce s-a facut s-a facut prin puterea si intelepciunea TA!
    Imi place ideea ca mandria este o boala a sufletului ,desi alaturat se spune ca in limitele NORMALULUI exista in fiecare din noi. Dar care sunt limitele normalului ? (O mica paranteza :cu multi ani in urma,cand am intrat la Institul National de boli pulmonare,mi-au dat sa fac un referat despre “valorile normale ale functiei pulmonare “.Mi s-a parut o joaca .Cand am inceput sa lucrez la el,mi-am dat seama cat de complicat este sa stabilesti valorile normale ,functie de varsta,greutate,inaltime,rasa,etc )
    Sa fii folosit de Dumnezeu,chiar sa recunosti ca este lucrarea LUI dar…te mai incearca un gand,cateodata ,ca nu de pomana te-a ales Dumnezeu …ai tu ceva care era folositor pentru El…ca de aceea te-a ales pe tine si nu pe altul!
    Dumnezeu te foloseste,dar nebunia mandriei o pedepseste; si asta am trait-o in tinerete.

    -2 Cor 12:7 “mi-a fost pus un tepus “…Iubirea Domnului pentru servul Lui credincios cred ca s-a manifestat in masuri preventive,de a nu cadea in plasa mandriei “oarecum justificate omeneste ” !I-a dat descoperiri stralucitoare…dar le-a insotit de un tepus!
    Gabi Radu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s