disciplinează

by

Urechea

1 urecheIsaia 42:18-25

Isaia 42:23

„Cine dintre voi,

însă,

pleacă urechea

la aceste lucruri?

Cine vrea să ia aminte la ele

şi să asculte pe viitor?”

 *

Israel, robul Domnului, prietenul Domnului este surd, orb şi nu ia aminte la glasul Domnului.

N-au voit să umble pe căile Domnului şi n-au ascultat Legea Lui. Au fost pedepsiţi, duşi în captivitate, din dragoste, ca să înveţe că idolatria este păcat.

Domnul foloseşte suferinţa ca să curăţească pe cei credincioşi.

Totuşi, Dumnezeu îi iubeşte şi are har pentru ei. Israel este poporul Domnului, chemat pe nume ca să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, chiar dacă l-a pedepsit. Israel nu a înţeles.

Oare înţeleg eu glasul Domnului? Iau aminte? Este urechea mea surdă? Sunt ochii mei închişi?

Păcatul are consecinţe. Neascultarea are consecinţe.

Ce-i învăţăm pe alţii despre consecinţele păcatului?

Care sunt consecinţele cu care te lupţi acum din cauza neascultării tale? Nu lăsa să treacă suferinţa fără să înveţi ceva din ea.

De multe ori şi noi, robii Domnului, prietenii Domnului nu luăm aminte la glasul Domnului, dar El ne cheamă pe nume şi vrea o relaţie personală cu noi, chiar şi atunci când ne disciplinează din cauza păcatului (Ioan 10:3-5; Romani 8:29, 33-39; 2 Corinteni 5:17; Efeseni 1:11-12; 1 Petru 1:18-19).

Domnul Isus este singurul Salvator care poate să ne elibereze din păcat.

Din care obicei păcătos ai nevoie să fii eliberată? Eşti de multă vreme în întuneric? Te vei ruga? Dumnezeu are har pentru noi. Nu te teme. Avem un Izbăvitor! Noi suntem ai Lui. El ne iubeşte, şi pentru că Îi aparţinem ne va apăra, ne va proteja.

Doamne, păzeşte pe roaba Ta de surzenie, orbire şi nebăgarea de seamă!

Advertisement
by

Dumnezeu pedepseşte mândria şi aroganţa

13mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

„Voi

pedepsi,

zice

Domnul.”

*

În versetele 13-14 din cartea Isaia capitolul 10, se vede mândria şi aroganţa împăratului Asiriei care aminteşte de nouă ori persoana lui prin cuvintele: puterea mea, înţelpciunea mea, eu sunt priceput, eu am împins, eu am jefuit, eu sunt viteaz, eu am dat jos, eu am pus mâna, eu am strâns.

De câte ori pomeneşti persoana ta într-o conversaţie?

Totul se învârte în jurul tău?

Cine îţi dă putere să duci la bun sfârşit lucrările tale?

Dumnezeu era în control, nu împăratul Asiriei care a crezut că el este în controlul situaţiei din poporul Domnului.

Dumnezeu foloseşte adesea oameni ca să-şi împlinească planurile Lui.

Pe cine foloseşte Domnul în situaţia ta ca să-ţi atragă atenţia? Pe soţul tău? Pe copil sau pe vecin? Un străin?

Îi permiţi tu Domnului să te disciplineze? Te superi? Te răzvrăteşti? Arunci responsabilitatea pe alţii?

Cum te disciplinează pe tine Domnul, astăzi?

Uneori Dumnezeu foloseşte răul sau oameni răi ca să ne disciplineze.

Care este reacţia ta când se întâmplă aşa, în viaţa ta?

În care domeniu din viaţa ta crezi că ai nevoie de disciplinare?

Când Dumnezeu disciplinează pe copiii Lui o face cu dragoste. Numele lui Dumnezeu ne spun despre felul cum judecă El răul.

Care dintre Numele Lui Dumnezeu te mângâie, te întăreşte, te încurajează, te disciplinează? Ce înseamnă Numele lui Dumnezeu pentru tine?

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie şi aroganţă!

by

Păcatul şi sfinţenia

17 fIsaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este

Domnul oştirilor.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, ce este păcatul, cum să recunoască şi să mărturisească păcatul. Inima lui Isaia a fost plină de bucurie când a fost iertat de păcat. Dumnezeu l-a ajutat să vadă că El este Sfânt. În prezenţa lui Dumnezeu (care este fără păcat), Isaia a putut să vadă păcatul lui. Dumnezeu este bun în toate timpurile şi iartă pe păcătoşi. Recunoaşterea păcatului nu este un lucru natural, uşor, normal. Răspunsul natural este negarea sau învinovăţirea altora. Învaţă pe copil să explice ce a făcut rău (am spart un geam), apoi să spună „îmi pare rău” şi „te rog iartă-mă”. Iartă şi disciplinează după gravitatea faptului. Evită reacţiile care pot aduce frica sau nemărturisirea răului în viitor. Nu fă să pară mai grav decât este, pentru că va urma o altă greşeală în curând. Nimeni nu are copii perfecţi. Tu vrei binele copilului tău şi doreşti ca el să recunoască că a păcătuit (greşit), că trebuie rezolvată problema (păcatul), că nu trebuie să mintă (păcat), nici să ascundă realitatea. Învaţă pe copilul tău să spună mai des (ori de câte ori e nevoie), „îmi pare rău că am greşit” şi „te rog, iartă-mă”. Odată cu încurajările tale vei descoperi că va spune „am fost nervos”, „am fost egoist”, urmate de recunoaşterea lucrurilor care ar putea fi îndreptate: „trebuia să fiu mai răbdător”, „trebuia să mă gândesc şi la alţii”. Această purtare va dezvolta în copil un model de ascultare de părinţi şi de Dumnezeu.

Acţiunile tale vor învăţa copilul. Dacă tu eviţi să recunoşti păcatul sau responsabilităţile tale, dacă te scuzi când întârzii, dacă eşti iritată, neprietenoasă, geloasă, copilul te observă. Cea mai bună învăţătură pentru copil este modelul părintelui.

Foloseşte exemple din Scriptură ca să explici ce este păcatul. De exemplu: Adam a aruncat vina pe Eva (Genesa 3:12), Moise a fost încăpăţânat (Exod 3:11-4:17), David nu a folosit puterea lui spre a face bine altuia şi a pierdut încrederea poporului (2 Samuel 11:2-5), Iona a fost nervos (Iona 1-4), Petru a făcut o promisiune şi a călcat-o (Marcu 14:29-30, 72), Pavel a recunoscut păcatul lui (Romani 7:15-24). Folosind Biblia îl ajuţi pe copil să vadă răspunsul Domnului la păcatul omului. Viaţa de fiecare zi ne ajută să vorbim despre păcat, mărturisire şi iertare. Când vorbeşti despre iertarea altora şi ceri altora iertare, copilul va înţelege că păcatul este serios, grav. Va ajunge să înţeleagă că are nevoie de Domnul mai mult decât de un prieten, va ajunge să înţeleagă că are nevoie de un Salvator din păcat şi din robia păcatului. Nu amâna rezolvarea problemei pe mâine.

Doamne, iartă-mi păcatele şi binecuvântează inima mea!