Betel

111*

Pe drumul vietii, cateodata,
Ma vad inconjurat de ingeri…
Si-atunci, in noaptea-ntunecata,
Nu simt nici crucea apasata
Nici rana mare din infrangeri.

*

Si nu stiu ce sa fac in pripa,
La zvonul lin de cete sfinte:
Si-n falfaitul de aripa
Pe-o piatra-mi cade in risipa
Ulei de-aducere aminte.

*

Sunt clipe mai presus de fire
Cand mangaierea parinteasca
Mi-atinge fruntea cu iubire,
Si Domnul toarna fericire
Din cerul sfant, sa ma-ntareasca.

*

Aici in Luz e frig afara,
Cetatea-i plina de infrangeri;
Dar o numesc Betel de-aseara,
Caci am vazut spre cer o scara
Si imprejurul meu, doar ingeri!

*

Valentin Popovici

One thought on “Betel

Leave a reply to incaunipocrit Cancel reply