27 Iunie

Geneza 21:1-21  

Geneza 21:1-2: ,,Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise. Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.”

Dumnezeu aduce pe lume o nouă viaţă. Prin puterea Duhului Sfânt, o nouă viaţă este posibilă. Avraam şi Sara au fost plini de bucurie şi de fericire pentru că Dumnezeu le-a dat un fiu, pe Isaac, dar nu peste mult timp, a apărut şi conflictul. Ismael, născut prin eforturi umane, râde de Isaac, fiul născut prin făgăduinţă (puterea lui Dumnezeu). Dumnezeu îi dă direcţii clare lui Avraam, chiar dacă are de luat o decizie grea: îi spune să o trimită pe Agar şi pe fiul ei, Ismael, departe de familia lui Avraam şi a Sarei. Dumnezeu a avut grijă de Ismael în pustie. Ismael este tatăl arabilor. Aici se ascund adevăruri adânci şi mari aplicaţii practice.

Ismael reprezintă natura umană veche, imaginea de sine veche.

Isaac reprezintă natura umană nouă, imaginea de sine nouă.

Noi suntem născuţi cu o natură veche, infestată de păcat. Nu este nici unul care să facă binele, ci toţi suntem păcătoşi. Când credem ceea ce ne spun Scripturile, primim o natură nouă. Pocăinţa şi cunoaşterea lui Dumnezeu aduc noi emoţii, noi priorităţi, noi dorinţe, noi interese, abilitatea de a lua decizii bune şi elibererea de sub robia păcatului. Dacă experimentăm aceste lucruri, suntem o făptură nouă.

În 2 Corinteni 5:17, ni se spune: ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Isaac reprezintă vestea cea bună, pe când Ismael reprezintă vestea cea rea. Vechiul Ismael nu a dispărut, ci este încă în jurul nostru. Vedem o luptă constantă între firea veche şi firea nouă. Care este mai tare? Cea pe care o hrănesc.

Care este remediul pentru a birui? Să părăsim păcatul. Cum rezolvăm conflictul dintre firea pământească şi firea duhovnicească? În primul rând, trebuie să recunoaştem că se dă o luptă în noi. Să nu ascundem, să nu acoperim realitatea. Să o înfruntăm deschis prin rugăciune, cerând putere Domnului ca să trăim o viaţă nouă. Viaţa nouă se trăieşte prin puterea Duhului Sfânt. Este uşor? Se întâmplă acest lucru instantaneu? Poate natura veche să fie supusă?

Noi alegem în fiecare zi, de multe ori pe zi, toată viaţa, să trăim prin puterea Duhului Sfânt sau prin natura umană veche. Exersăm! Învăţăm! Cădem şi ne ridicăm! Păcatul este biruit ori de câte ori credinciosul alege să renunţe la natura veche şi îmbracă natura nouă, prin puterea Duhului Sfânt.

În Efeseni 4:22-24, ni se spune: ,,Cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” Acesta este un proces continuu.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru Duhul Sfânt, care mă ajută să trăiesc o viaţă nouă!