Foto: Facebook via Marius Cruceru
Știu, în lumina atâtor vieţi care se pierd zilnic şi atâtor drame, povestea mea e insignifiantă. Totuşi m-am gandim să scriu câteva cuvinte. Un an şi ceva de “luptă” cu cancerul te poate pune pe genunchi la propriu şi la figurat. S-au întâmplat multe – tratamente, diagnostice, internări, zile mai bune, zile foarte rele, verdicte sumbre de genul “pune-ţi viaţa în rânduiala că nu mai ai mult”, apoi iarăşi puţină speranţa… Şi tot aşa.
Dar de fapt despre altceva vreau să va scriu. În toată perioada aceasta, cât şi în “grupa pregătitoare”, cum îi spun eu, din perioada 2014-2015, Dumnezeu a lucrat la viaţa mea mai puternic decât oricând. Despre mine mulţi ar putea spune că sunt un creştin cu “pedigree” – o familie cu tradiţie, o biserica cu “renume”, diplome şi o sumedenie de activităţi şi proiecte în care eram implicat.
Dar inima mea…
View original post 906 more words
ANA TATAR ANDRAS 