5 Decembrie

Geneza 41:1-57

Geneza 41: 16: ,,Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

Iosif a fost dus la palat, înaintea împăratului. Oare cum s-a îmbrăcat? Oare cum s-a simţit când a purtat o haină frumoasă, ca să apară înaintea lui Faraon? Nu putea merge înaintea împăratului cu hainele din închisoare. Şi nici cu barba pe care o avea; de aceea, s-a bărbierit.

Cum ne permitem noi să mergem înaintea Împăratului ceresc? Cât de mult ne interesează cum arătăm? Câtă modestie se vede în îmbrăcămintea noastră şi cât respect faţă de Împăratul? Ştim noi înaintea Cui ne prezentăm? Ce spun hainele noastre despre respectul pe care-L avem faţă de Împăratul nostru?

Stând înaintea lui Faraon, pe Iosif nu l-a interesat gloria lumii. În vorbirea lui, a arătat un singur interes: să-L facă de cunoscut pe Împăratul! ,,Nu eu, ci Dumnezeu!”, a răspuns Iosif. Dumnezeu dă răspuns lui Faraon. Cât de adesea ne credem experţi într-un domeniu sau în altul, în care am câştigat o anumită experienţă?! Îi dai glorie şi credit  lui Dumnezeu pentru talentele, pentru abilităţile  sau pentru succesul tău?

Visele lui Faraon însemnau acelaşi lucru: şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete. Şapte vaci (ani) slabe au înghiţit şapte vaci (ani) grase şi au rămas tot slabe. Şapte spice goale au înghiţit şapte spice mari şi pline, dar au rămas tot goale şi slabe.

Egiptul avea mulţi zei. Iosif a vorbit cu o mare îndrăzneală despre Dumnezeul cel viu, singurul care poate să dea interpretare acestor vise. Cu umilinţă şi respect, Iosif i-a spus lui Faraon că Dumnezeu, Creatorul universului, i-a dat aceste vise ca să-i arate ce se va întâmpla în viitor în Egipt. Cuvintele lui Iosif i-au dat lui Faraon posibilitatea să fie uimit de îndurarea şi de bunătatea lui Dumnezeu faţă de el. Cât de des eşti uimită de îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine? Îi ajuţi pe alţii să fie uimiţi de bunătatea şi îndurarea Domnului? Pentru cine te rogi chiar acum ca să înțeleagă caracterul lui Dumnezeu? Cât respect şi umilinţă văd alţii în vorbele tale?

În Plângerile lui Ieremia 3:22-32, citim:  ,,Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea, nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea; să dea obrazul celui care-l loveşte şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare.” 

Doamne, sunt uimită de bunătatea şi îndurarea Ta!