7 Decembrie

Geneza 42-45

Geneza 45: 7: ,,Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.”

Oare de câte ori s-a gândit Iosif la familia lui? Cine poate să cunoască durerea din inima lui, dorul de casă şi de cei dragi, pe care nu i-a văzut şi nu i-a auzit de mai bine de douăzeci de ani (treisprezece ani de suferinţă, şapte ani de belşug  şi câţiva ani de foamete)? Oare cine poate înţelege ce înseamnă să fii străin, departe de familia ta, într-o ţară care vorbeşte o limbă pe care nu o cunoşti? Cine poate cunoaşte dorul de casa părintească, dacă nu a stat departe timp de treisprezece ani? Dar au mai trecut şapte ani de belşug  şi apoi câţiva ani de foamete, până când Iosif s-a întâlnit cu familia lui din ţara Canaan. Oare s-a gândit Iosif că vor veni fraţii lui să cumpere mâncare din Egipt? Oare a plănuit răspunsuri şi reacţii? Oare a avut o idee cum Dumnezeu va restaura relaţia lui cu familia lui din Canaan?

Dumnezeu era în control. El știe timpul potrivit pentru orice lucru. A venit vremea ca fraţii lui Iosif să îl întâlnească. Putea Iosif să le dea ceea ce meritau? S-a supus Iosif planului lui Dumnezeu în ceea ce priveşte restaurarea familiei lui? Era nevoie de o recunoaştere a păcatului, de pocăinţă şi de refacerea relaţiei cu Domnul şi unii cu alţii. Toate aceste lucruri se fac prin teste. Testele trezesc conştiinţa. La primul test, pe care Iosif îl foloseşte la întâlnirea cu fraţii lui (pe care el i-a recunoscut imediat, deşi ei nu l-au recunoscut pentru că vorbea printr-un traducător), Iosif îi acuză că ar fi spioni.

Este sentimentul de vinovăţie sănătos? Când recunoaştem că suntem vinovaţi, avem oportunitatea de a ne pocăi. Fraţii lui Iosif au recunoscut că sunt vinovaţi. Ce anume te face să-ţi recunoşti vinovăţia? Ce faci când te vezi vinovată? Fără pocăinţă, sentimentul de vinovăţie nu este rezolvat. Pocăinţa duce la împăcarea cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Iuda s-a schimbat dintr-un om dur (care a vrut să o omoare pe Tamar pentru un păcat pe care şi el l-a făcut), într-un om plin de compasiune, care este gata să sufere  în locul fratelui mai mic. Fraţii lui Iosif au fost vindecaţi de invidie, căci nu mai reacţionau atunci când vedeau că tatăl lor îl iubea cel mai mult pe Beniamin. Nu au mai încercat să creeze suferinţă altora. Testele pe care le-a folosit Iosif în relaţie cu fraţii lui au dovedit că ei s-au schimbat şi, astfel, a fost timpul ca ei să se împace.

Câtă  iertare se vede în vorbirea lui Iosif! ,,Nu voi, ci Dumnezeu m-a adus aici.” Izbăvirea pentru familia lui Iacov a venit prin Iosif. S-a întâmplat tocmai aşa cum a visat el în copilărie. Iosif a ştiut că suferinţa face parte din planul lui Dumnezeu pentru fiecare om, de aceea, i-a iertat pe fraţii lui.

Iată ce spune părintele Zosima, un personaj al lui Dostoievski: „Şi se întâmplă uneori să stai în cumpănă, nedumerit, în faţa păcatului omenesc, întrebându-te: „Cum să-l iau, cu anasâna sau cu smerită dragoste?” Alege întotdeauna dragostea cea smerită. Şi dacă te-ai hotărât aşa, o dată pentru totdeauna, nu-ţi va fi greu să cucereşti întreaga lume.”4

O înţelegere corectă a planului lui Dumnezeu îi permite omului să ierte şi să se împace cu alţii. Dumnezeu pune lângă noi oameni prin care ne dă o mare izbăvire.

Bunul Dumnezeu îţi va da o mare izbăvire!