Apărută în mediul evanghelic, mișcarea carismatică s-a extins în mai toate mediile și denominațiile creștine și a devenit în cele din urmă podul ecumenismului modern.

În aparență, valorile carismatice se suprapun celor penticostale. Doar în aparență!

Cei ce mă cunosc știu că sunt născut penticostal, crescut penticostal și ireversibil penticostal. Dar exagerările, infatuările și ereziile acestui curent mă indispun profund.

Pornind de la faptul că biserica pe care o păstoresc crede și practică stăruința pentru botezul cu Duhul Sfânt, vorbirea în alte limbi și darurile spirituale, iată ce am de reproșat carismaticilor (liderilor și celor care-i urmează):

1. Emanciparea experiențelor în detrimentul cunoașterii Scripturilor! Chiar și atunci când se folosesc de Biblie, este doar pentru a glorifica experiența, relația și privilegiile credinței, nu responsabilitățile credinciosului și frica de Domnul!

2. Concentrarea obsesivă a experienței creștine în clișee: “proclam”, “rostesc”, “declar”, “leg”, “dezleg”…

Nu elimin total posibilitatea unor astfel de exprimări…