Să vorbim mai puțin. Să vorbim simplu, foarte simplu. Niciodată nu mi-a părut rău că am tăcut, dar mi-a părut rău de multe ori că am vorbit. Proverbe 10:19: ,,Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.” Iacov 1: 19b: ,,Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” Cu cât vorbim mai mult la telefon, cu atât șansa să păcătuim este mai mare. Cu cât petrecem mai mult timp cu prietenele, cu atât suntem tentate să păcătuim cu limba. Să învățăm să tăcem, să păstrăm secretele, să nu spunem lucruri pe care nu le știm bine, să nu punem întrebări care nu sunt necesare, să nu fim iscoditoare.

Să ne gândim înainte de a vorbi. Să respirăm adânc. Să ne rugăm scurt: Doamne, ajută-mă să vorbesc scurt, clar și adevărat fără să creeez probleme. Să nu fac concluzii când aud conflict doar dintr-o parte. De obicei amândouă părțile sunt vinovate. Să nu intrăm în detalii care nu ne privesc. Să nu asumăm că am înțeles despre ce e vorba. Dacă vorba mea nu zidește, de ce să vorbesc? Dacă nimeni nu mă aude, de ce nu tac? Dacă eu aș fi în acea situație, aș vorbi? Psalmi 141:3: ,,Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!”