Matei 5:1-12

Matei 5: 7: ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

Ce înseamnă a avea milă? Este o emoţie sau o compasiune activă? Este un ajutor şi o apropiere de cel ce nu merită? Cine înţelege mila lui Dumnezeu faţă de el, va avea milă faţă de alţii. Cât de repede încetăm să avem milă faţă de alţii? Lumea ne spune să-i terminăm pe toţi prin câteva cuvinte, să ne răzbunăm, să plătim la fel sau chiar mai rău, să ţinem resentimente faţă de cei ce au mai multe posesiuni materiale decât noi şi să nu avem milă de cei slabi. A fi milostiv înseamnă a ierta. Dumnezeu ne spune să iertăm pe cei ce ne greşesc. Ce mare diferenţă între valorile lumii şi valorile Împărăţiei Domnului!

Matei 18:21- 35 ne explică iertarea: ,,Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, fii răbdător faţă de mine, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului  aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Fii răbdător faţă de mine, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.  Când au văzut  tovarăşii lui cele întâmplate,  s-au întristat  foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” Cum te atinge aceastră relatare?

Doamne, ajută-mă să iert tot şi toate, din toată inima!