Atitudinea noastră nu e bună doar pentru faptul că suntem creștini. Păcatele sunt atitudini rele, motivații murdare, interese greșite. Creștinii care nu au nici un scop decât să aibă grijă de ei, nu sunt mai fericiți decât cei din lume care au un scop în viață. Când răspundem mai mult rațional decât emoțional, ne formăm atitudini bune.

Mediu în care trăim ne adună și învățăm să semănăm unii cu alții. Iov a fost îndemnat de soția lui ca să blesteme pe Dumnezeu ca să moară și să nu se mai chinuiască. Iov a ajutat-o să aibă perspectiva cea bună, să primească de la Dumnezeu și binele și răul. Când suntem copii, învățăm de la părinți și de la cei din jur, dar când creștem ne ocupăm de noi înșine. Dacă părinții nu au avut o atitudine pozitivă va fi mai greu pentru noi, dar nu va fi imposibil. Dacă nu suntem atenți, dăm mai departe (din generație în generație) atitudini greșite.

Cum construim atitudini bune? Copilăria e importantă pentru succesul de mai târziu. Schimbarea atitudinilor greșite nu e ușoară. Toată viața învățăm să avem atitudini bune, reacții corecte. O fetiță a zis odată că Dumnezeu a făcut-o mică și ea se face mare. Ce mare adevăr. Noi ne creștem. Alegerea ne aparține.

Biblia ne spune să creștem în toate privințele bune. Este greu să avem atitudini bune în relații cu oameni care au atitudini greșite. Fundația este importantă în orice construcție. Oamenii care vin în viața noastră ne ajută sau ne strică fundația și construcția ființei noastre. Toți avem nevoie de reconstrucție din cauza unor atitudini greșite. Avem nevoie de ajustare încontinuu. Surprizele vieții ne obligă să ne balansăm. Furtunile vieții ne încearcă atitudinile. Secretul atitudinilor bune este ajustarea continuă.

(Fragment din cartea: Ce contează în viață?)