Tu ești în noi – și nu simțim

emmanuel-god-with-usTu ești în noi – și nu simțim
cum nu simțim ce nu ne doare,
cum nu ni-e greu și nu tânjim
când nu-i nici cald și nici răcoare.

Tu ești în noi când nu dorim
și când nimic greu nu ne pare,
când nu-nsetam nici flămânzim
Tu ești în noi îndestulare.

Tu ești în noi Cuvânt când știm
cântând, în noi Tu ești cântare,
lumină ești – cănd strălucim,
când ne rugăm – ești înălțare.

De-aceea doru-Ți nu-l simțim
ca cel de frați, în adunare;
ca cel de flori – când le privim
sau cel de ape – la izvoare.

Tu ești în noi – și nu simțim
decât când pleci, a Ta plecare,
atunci ni-e greu, atunci tânjim,

atunci simțim că totul doare.

By Traian Dorz

Săptămâna de rugăciune

Săptămâna de rugăciune 4-1 ianuarie 2015 „ÎNVAȚĂ-NE SĂ NE RUGĂM” Matei 6:7-15
Pentru săptămâna de rugăciune anul 2015, dorim să ne lăsăm călăuziți de Rugăciunea Domnească, rostiă de Domnul Isus Cristos. Este o rugăciune desăvârșită. Nu lipsește nicunul din elmentele esențiale ale rugăciunii:
adorare, mărturisre, cerere și mjlocire. Ajutorul vine de la Domnul Isus care ne învață cum să ne rugăm și de la
Duhul Sfânt care mijlocește pentru noi (Romani 8:26). „Tatăl nostru” este un model de rugăciune adevărată. Rugăciunea proiu-zisă are trei părți:
1. Prima parte are de-a face cu slava lui Dumnezu, Numele, Împărăția și Voia Sa (v: 9-10)
2. A doua parte are de-a face cu nevoile noastre: pâinea, iertare și ajutorul Său (v: 1-3).
3. Încheirea rugăciunii – se referă din nou la ceea ce Îi aparține lui Dumnezu: împărăția,puterea, slava.
Domnul Isus ne învață mai întâi cât de important este să-I dăm lui Dumnezu locul suprem, să glorifcăm Numele
Lui ș să căutăm Voia și Împărăția Lui. Apoi, ne învață că trebuie să aducem trecutul, prezentul și viitorul
înaintea scaunului de domnie al harului lui Dumnezu: – când cerem pâine, ne gândim la cele necesare întreținerii vieții și astfel aducem prezentul înaintea tronului lui Dumnezu. – când cerm iertare, ne gândim la greșlile din trecut și astfel aducem trecutul înaintea tronului lui  Dumnezu. – când cerem ajutor în ispite, încredințăm viitorul în mâinile lui Dumnezeu și mărtuisim că, fără El, nu suntem nimc în acestă lume.
Prin urmare, iubți frați ș surori, veniți să ne apropiem cu încredere de scaunul harului (Evrei 4:16). Din
perspectiva relației noastre cu Dumnezeu, rugăciunea poate fi sintetizată astfel:
Tatăl nostru – relația Tată / fiu
Sfințească-se Numele Tău – relația Dumnezeire / închinător
Vie Împărăția Ta – relația Domn / cetățean
Facă-se Voia Ta – relația Stăpân / rob
Ne iartă greșelile – relația Mântuior / păcătos
Nu ne duce pe noi în ispită – relația Ocrotitor / pelerin
Rugăciunea nu încearcă să -L facă pe Dumnezeu să fie de acord cu noi, sau să ne satisfacă dorințele egoiste. Prin
acestă rugăciune afirmă suveranitatea lui Dumnezeu, neprihănirea și maiestatea Sa, și căutăm să ne
conformăm dorințele și scopurile după voia lui Dumnezeu.

Dumincă: 4 ianuarie 2015
„Tatăl nostru care ești în cerui” – Paternitatea lui Dumnezeu
Dumnezeu este Tată doar pentru cei care intră în famila Sa, prin nașterea din nou, prin lucrarea
lui Isus Cristos. Doar celor care-L primesc pe Isus, Fiul Lui, Tatăl le dă dreptul să se facă copii ai
lui Dumneezu (Ioan 1:2). Toți cei născuți din nou, au primit Duhul Sfânt, care ne face să-I
spunem lui Dumnezeu „Tată” (Galteni 4:7).
Faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru înseamnă că:
1.nu ne mai este teamă de moartea veșnică și de alte nenorociri. Acum știm că avem un Tată
ceresc, care este suveran și în controlul vieții noastre;
2.nu ne mai este teamă de singurătate – chiar dacă suntem respinși de oameni, știm că Tatăl
nostru ceresc nu ne va părăsi niciodată, ci ne va iubi în permanență (Ioan 14:21);
3. nu ne mai este teamă că nu avem putere – toate resursele ceruuli ne sunt la dispozițe când
ne încredem în El (Efesni 1:3);
I. Ne închinăm și mulțmim pentru că:
1. avem un Tată milos, iertător și iubitor. (Luca 15:20);
2. ne-a dat dreptul să fim copii a Lui. (Ioan 1:2).
I. Mărtuisim și ne pocăim pentru că:
1. nu I-am dat cinstea cuvenită. (Malehi 1:6);
2. cu toate că I-am spus „Tată,” nu ne-am purtat după voia Lui.
I. Cerem și ne rugăm pentru:
1. oameni care să nu ia în deșrt Numele Domnului (Efesni 3:14);
2. ca Tatăl să ne da un duh de înțelepciune (Efesni 1:7-18);
3. creșterea și maturizarea noastră (Efesni 3:16-9);
4. toți creștinii vârstnici din Bisericile Domnului:- unii sunt singuri fiindcă nu mai au pe nimeni; – alți sunt abandonați de copii lor.

Ce mi-am propus pentru 2015 ?

2014 MEMi-am propus ca să mă rog pentru

două fete din biserica mea

și

pentru o familie din altă biserică,

în fiecare zi.

Doamne, ajută-mă!!!

Anii trec

2015*

Anii trec ca norii


By Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.

 

Saved by a Song – A Song on Christmas Eve

A Song on Christmas Eve: A Story About Ira Sankey

by Grace MacMullen
Used by permission only. Do not reproduce.

One of my favorite Christmas stories is about the sweet singer Ira D. Sankey, who led the music for so many D.L. Moody’s campaigns, and who wrote many beautiful songs including the classic gospel solo, “The Ninety and Nine.”

The year was 1876, and Sankey was traveling on a steamboat up the Delaware River on Christmas Eve. Travelers on such a holiday, seemingly cut adrift in a world where everyone else is celebrating with loved ones, often seem to cling together making a circle of warmth in a waiting room, in a plane, or in an almost deserted restaurant.

It was such a journey. On the deck were gathered a number of passengers, looking out at the calm, starlit night. Someone said, “Mr. Sankey is aboard!” and immediately there were cries of “Let him sing for us! Let’s ask Mr. Sankey to sing!”

He stood leaning against one of the great funnels of the boat. Before he began, he stood for a moment as if in prayer, deciding what to sing. He wanted to sing a Christmas song, but somehow the words of the Shepherd Song were what came to his heart.

“Saviour, like a shepherd lead us,
Much we need thy tender care.
In thy pleasant pastures feed us,
For our use thy folds prepare.”

Among the listeners, there was a deep stillness. The words telling the sweet story of God’s love for wandering men, and the beautiful melody floated out across the deck, across the water, into the night. Every heart was stirred.

At the end of the song, there was an almost audible response. One man stepped forth — a rough-looking man.

To Sankey, he said, “Did you ever serve in the Union Army?”

“Yes,” answered Sankey. “In the spring of 1860.”

“Can you remember if you were doing picket duty on a bright moonlight night in 1862?”

“Yes, I do,” answered Sankey, with surprise. “Were you…?”

“I did, too, but I was serving in the Confederate Army. When I saw you standing at your post, I said to myself, ‘That fellow will never get away from here alive.’ I raised my musket and took aim. I was in the shadow, completely hidden, while you walked in full moonlight.

“At that instant, you began to sing — just as a moment ago. The song was ‘Saviour, like a shepherd lead us…’

“The music reached my heart. I took my finger off the trigger. ‘I’ll wait until the end of the song,’ I said to myself. ‘I can’t miss him, and I can shoot him afterwards.’

“As you sang, you reached the place where it says,
“‘We are Thine, do Thou befriend us,’
“‘Be the guardian of our way…’

“I could hear every word perfectly, and how the memories came to my heart! I began to think of my childhood and my mother. She loved God. She had sung that song to me many times. But she died all too soon, otherwise I think my life might have been different.

“At the end of the song, I could not raise my musket again. It was impossible for me to take aim, though you still stood in the bright moonlight, a perfect target.

“Then I thought of the Lord. I looked at you and thought, ‘The Lord who was able to save that man from certain death must surely be great and mighty.’ My arm dropped to my side and I cannot tell you all the things I thought at that time. My heart was smitten, but I didn’t know what to do.

“Just now, when you were about to sing and stood quietly as if praying, I recognized you. I’ve wandered far and wide, since that other occasion. I have never found that Shepherd. Please help me now find a cure for my sick soul.”

Deeply moved, Mr. Sankey threw his arms about the man who had been his enemy, who, indeed, could have ended his life. That Christmas Eve night, a former soldier found the great and tender Shepherd as his Saviour.

Used by permission only. Do not reproduce.

More Information on Ira Sankey

Copyright 2012 www.WholesomeWords.org

Copied from www.WholesomeWords.org

Cum să sărbătorim Nașterea Mântuitorului? (4)

4. Cu o dependență nouă.

Luca 2:25  Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângîierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26  Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27  El a venit în Templu, mânat de Duhul.

Cine te mână la Casa Domnului? Duhul Domnului?

Doamne, ajută-mă să redescopăr ce înseamnă adevărata dependență de Tine în toate lucrurile!

Luca 2:36  Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37  Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38  A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

Cum să sărbătorim Nașterea Mântuitorului? (3)

3. Cu lepădare de sine.

Luca 1:38  Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Luca 9:23  Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

Matei 25:37  Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
38  Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
39  Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”
40  Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”

Cum să sărbătorim Nașterea Mântuitorului? (2)

2. Printr-o ascultare totală față de Cuvântul lui Dumnezeu.

Matei 1:24:  Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.

Ioan 15:14  Voi Sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

Iubești Cuvântul Domnului? Asculți de Cuvântul Domnului?

Cum să sărbătorim Nașterea Mântuitorului? (1)

1. Printr-o închinare cu pasiune.

Luca 1:46-47:  Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,  şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

Luca 2:20:  Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.

Luca 2:27:  El  (Simeon) a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

Luca 2:38:  A venit şi ea (Ana) în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

Dumnezeu caută, dorește închinători adevărați.

Câtă pasiune pentru Mântuitorul există în viața ta?

Sometimes one witness’ statement is enough

OctavianCurpasSometimes one witness’ statement is enough

In December, 2008 National Geographic magazine, there was an interesting story called “The Real King Herod, Architect of the Holy Land”. However, what caught my attention was not the well documented discussions of his construction projects.

The author noted that King Herod is perhaps best known for ordering the slaughter of male infants in an attempt to kill the newborn Jesus Christ. The author went on to claim that, “Herod is almost certainly innocent of this crime, of which there is no report apart” from what is recorded in the Bible’s book of Mathew.

Really? Claiming an event did not occur because only one of the gospels recorded it is fairly fallacious reasoning. For example, in addition to the adult ministry of Jesus, Mathew’s author emphasized the fulfillment of the Old Testament prophecy. Other gospel writers focused on other things. Each explains Jesus through selected events, but none of them are identical.

Although it is always appropriate to examine a witness’ credibility, I consider that in a court of law, the judge should instruct the jury members that “they should not decide any issue merely by counting the number of witnesses who have testified on opposing sides.

The testimony of one witness, which you believe, is sufficient to prove any fact.

It is also noteworthy what else is only in the book of Mathew.

Although I personally like the language of the Christmas story in Luke better, the account in Mathew is the only gospel that mentions wise men. In spite of a well known hymn, we don’t actually know whether there were three wise men or kings that traversed afar. We do know, however, that they brought gifts consisting of gold, frankincense and myrrh.

The believe that wise men went searching for Jesus Christ after his birth is generally accepted by everyone who owns a nativity scene. I do not recall anyone saying, “Hey these wise men thing might not be true because it’s only in the book of Mathew.”

Sometimes one witness’ statement is enough.

I do hope that your holiday season is merry, whether you receive many gifts, one gift or no gift. May God Bless every member of our Romanian-American communities and bring us joy, peace and love!

Octavian D. Curpas