Apocalipsa 22:17: ,,Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Şi cine aude să
zică: «Vino!» Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa
vieţii fără plată!”
Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt care
mă cheamă la apa vie, apa vieții care astâmpără setea sufletului meu!
Vin la Tine și prețuiesc chemarea Ta. Inima mea Te caută.
Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează
sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec,
uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd
puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât
viaţa, de aceea, buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta
deci toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se
satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te
laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în
aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine, în timpul priveghiurilor
nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plină de veselie la umbra
aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină
(Psalmul 63:1-8).

Scopul suferinței
Romani 5:3-4: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile
noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce
biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”
Suferința are un scop. Dumnezeu întotdeauna lucrează și,
uneori, mai mult decât vedem sau ne imaginăm. Poate că uneori nu
pricepem scopul specific al suferinței, dar știm că suferința ne
sfințește (Romani 8:28). Dumnezeu vrea să ne transforme tot mai
mult în asemănare cu Hristos. Prin suferință, ne identificăm cu
Hristos. El cunoaște totul și ne putem lăsa în mâna Lui. Suferința ne
maturizează. De multe ori, spunem că vrem să fim maturi, dar nu
ne gândim la suferință, ci doar la cunoștință biblică. El ne
maturizează ca să ne pregătească pentru slujire. Ne echipează, ca
să-i iubim și să-i mângâiem pe alții. El ne dă o misiune pentru cei
din jur. Cum te pregătește Domnul într-un fel unic, ca să slujești în
Împărăția Lui, slujindu-i pe cei din jur? Ori de câte ori se întâmplă
o nenorocire sau o calamitate naturală, oamenii Îl caută pe
Dumnezeu, se duc la biserică sau la întâlnirile credincioșilor. Mulți
se uită după cineva care poate explica ce se întâmplă, de ce există
suferință. Suferința ne determină să-L căutăm pe Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu este lumina din întunericul acestei lumi,
este adevărul și speranța în orice suferință. Vei alege Cuvântul lui
Dumnezeu, ca să găsești liniște și pace când treci prin suferințe?
Dumnezeu folosește suferința ca să ne crească în relația
noastră cu El (intimitate, apropiere). Suferința ne învață să-L
cunoaștem pe Dumnezeu și să le slujim altora într-un mod care n-ar
fi posibil altfel. Nimic altceva nu ne învață adevărul despre
Dumnezeu și despre slujirea altora așa cum o face suferința. Te vei
încrede în Dumnezeu în durerile tale, în poverile tale, în căderile
tale, în disperarea ta, în depresia ta, în pierderea ta? Te vei ruga ca
Domnul să-ți descopere ce vrea de la tine sau cum să folosești
durerea în favoarea ta și a altora? Dumnezeu va lucra în așa fel,
încât suferința ta să fie spre binele tău veșnic, chiar dacă acum nu
este spre binele și confortul tău.
Creștinii vor să aibă o bază scripturală, care să-i ajute să
interpreteze suferința lor și suferința lumii. O învățătură biblică
sănătoasă ajută, dar nu poate răspunde la toate întrebările.
Oamenii preferă răspunsuri clare și nu iubesc tainele și misterele.
Dar nu-L putem reduce pe Dumnezeu și căile Lui la înțelegerea
umană limitată. Circumstanțele grele ale vieții ne încearcă, ne
testează credința. Sunt multe întrebări cu privire la existența răului
și la calitățile lui Dumnezeu (atotputernic, bun, suveran). Când ceva
devastator i se întâmplă unui copil, ne întrebăm cum de nu a
intervenit Dumnezeu. Multe întrebări legitime, sincere și cinstite
nu pot primi răspuns. Cum putem găsi mângâiere în ceea ce
cunoaștem cu siguranță? Prin credință și încredere în Tatăl ceresc!
Doamne, dă-mi liniște și pace, când trec prin suferințe!

2 Petru 3
2 Petru 3:11-13: ,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice,
ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi
evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în
care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de
căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri
noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”
Petru ne spune că Ziua Domnului vine, dar atenția lui este la
trăirea dreaptă înaintea lui Dumnezeu, după pocăință. El ne spune
că trebuie să trăim drept în lumina realității Zilei Domnului. Ce lecții
ne învață Petru în scrisoarea lui? Prima lecție în vederea trăirii
drepte este: să gândim drept. El ne spune: ,,Caut să vă trezesc
mintea sănătoasă.” Ca să trăim drept, trebuie în primul rând să
gândim drept. Cum facem acest lucru? El ne spune să fim atenți la
Cuvântul Domnului, rostit prin profeții sfinți. Trebuie să ne
ancorăm gândirea în Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte
de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci şi de porunca
Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostoli.
A doua lecție importantă în viața noastră, în aşteptarea Zilei
Domnului, este: să ne așteptăm la batjocoritori plini de batjocuri,
care vor trăi după poftele lor. Mulți batjocoritori sunt și în zilele
noastre. Ei neagă revenirea Domnului Isus. Unii spun că e bine și va
fi bine pentru toată lumea, căci toți vor fi mântuiți, pentru că toți
sunt păcătoși. Alții spun că Dumnezeu e bun și nu va pedepsi răul.
Ei cunosc doar o parte din adevărul Bibliei: Dumnezeu este bun, dar
ei uită că El este și drept și va judeca lumea cu dreptate. Ei chiar pun
o întrebare care poate suna foarte bine: Cum se poate ca un
Dumnezeu bun și iubitor să trimită oamenii la dezastru printr-o
judecată dreaptă? Și îi amăgesc pe mulți. Și îi lasă în confuzie pe cei
ce nu citesc Cuvântul lui Dumnezeu. Batjocoritorii nu-L cunosc pe
Dumnezeu. Nu cunosc bine caracterul lui Dumnezeu. Domnul îi va
chema la judecată, la timpul Lui. A treia lecție este: să ne încredem
în Dumnezeu. Timpul lui Dumnezeu nu este ca timpul omului.
Dumnezeu n-a uitat, nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum
cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru noi şi doreşte ca
niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Dumnezeu are
răbdare și vrea mântuirea tuturor, ca să nu fie pedepsiți în Ziua
Judecății. A patra lecție este: să trăim în sfințenie și bunătate. Să
avem o purtare sfântă şi evlavioasă, așteptând și grăbind venirea
Zilei Domnului. Nu putem trăi cum vrem noi. Să ne dăm toate
silințele să trăim așa cum cere Domnul! Să nu trăim ca lumea! Ceea
ce face toată lumea este greșit, pentru că lumea nu are standardul
lui Dumnezeu.
A cincea lecție este: să realizăm că anumite lucruri despre
Dumnezeu sunt greu de înțeles. Logica nu ne ajută. Cunoștințele nu
ne ajută. Mintea noastră finită nu ne ajută. Noi nu suntem ca
Dumnezeu. Numai El cunoaște și întelege toate lucrurile. Noi
suntem limitați în toate domeniile vieții. Dumnezeu a lăsat
neexplicate în mod intenționat unele lucruri, pentru ca omul să
recunoască nevoia de Dumnezeu, Cel atotputernic, atotprezent,
atotștiutor. Unele lucruri sunt mister, tocmai pentru ca eu și cu tine
să ne exersăm credința. Noi trebuie să umblăm prin credință, nu
prin vedere. Să ne așteptăm la lucruri greu de înțeles și să alegem
credința în Cuvântul lui Dumnezeu. A șasea lecție este: să ne păzim.
Petru ne spune: ,,Păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de
rătăcirea celor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria”. Cum ne păzim
de rătăcire? Cunoscând adevărul. Cum ne depărtăm de Hristos?
Prin neveghere. Cine te depărtează de Hristos? Stai aproape de
oamenii evlavioși! A șaptea lecție este: să creștem în harul și în
cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Să ne
ferim de cei ce denaturează Cuvântul și învățătura sănătoasă. Cum
creștem în harul și cunoștința Domnului? Prin studierea Cuvântului
lui Dumnezeu și prin aplicarea lui.
Doamne, ajută-mă să înțeleg lecțiile Tale prețioase!

Profetul Ilie şi Ioan Botezătorul au proclamat adevărul fără frică înaintea împăraţilor din vremea lor, pentru că au petrecut mult timp în prezenţa Împăratului divin. Oamenii din vremea lor, ca şi cei din vremea noastră, îşi permit multe păcate şi se complac în plăceri şi desfătări, dar Cuvântul lui Dumnezeu este aspru faţă de ei. Dumnezeu l-a folosit pe Ioan ca să pregătească inimile oamenilor pentru Hristos şi pentru primirea Duhului Sfânt. Ioan Botezătorul a împlinit şi profeţia lui Isaia din capitolul 40. După mângâierea care vine de la Domnul în urma pedepsei pentru păcat, este prezentat Mesia, Păstorul, care are grijă de oi şi le hrăneşte.

Genesis 42-45

Genesis 45:7, “And God sent me before you to preserve you a posterity in the earth, and to save your lives by a great deliverance.”

Time passed. God’s prepared tests had been passed successfully. Joseph’s brothers had repented of their hatred and jealousy. The Egyptians learned that Joseph was descended from a noble family. Pharaoh promised Joseph the best land, where his family from Canaan could live. Indeed, God sent Joseph to Egypt to preserve his family’s life. This ending of the story is beautiful. Everyone is happy. How good are you in giving glory to God for your success? God is not limited and He can do much more than we believe or think when we put ourselves in His service and give Him all the glory. The desire to be humble and give glory to God alone is not a natural thing, nor easy. Joseph learned these lessons in prison and in exile. When suffering comes into your life, will you pray that the Lord will teach you to be humble and prepare you to remain unchanged when you find success and the appreciation of others come? Inner humility comes only from the deep work of the cross of Christ as we give up our will, regardless of life circumstances.

Jacob’s family and God’s purpose faced great danger when Joseph’s brothers’ sin separated one from another. Blessings came over the house of Jacob only because Joseph was hurt badly. Maybe someone hurt you to ‘death’ (very badly). Are you tempted to have bitterness in your heart or seek revenge? Will you ask the Lord for grace to trust Him and faith to forgive? Joseph not only forgave his brothers, but he planned and worked to bring them to repentance, and rebuild their relationship with God. After you forgive someone, do you feel you have done your duty, since you feel good and can go ahead in life with a clear conscience? When God forgives, He does not stop until the sinner reaches reconciliation with Him. Who has sinned against you? What do you think the Lord wants to do through you to that person so that he or she could be reconciled to Him and others?

As Joseph suffered for his brothers, Christ also suffered for us, for, “While we were yet sinners, He died for us” (Romans 5:8b). In Philippians 2:8-10 we read, “And being found in fashion as a man, he humbled himself, and became obedient unto death, even the death of the cross. Wherefore God also hath highly exalted him, and given him a name which is above every name: That at the name of Jesus every knee should bow, of things in heaven, and things in earth, and things under the earth.” Today, Jesus is exalted at the right hand of God. Someday, every eye shall see Him. What is your answer to the Lord Jesus? God receives all who come to Him, confess their sins and repent.

Lord, I thank You for delivering me from the power of sin!