,,Domnul
va fi
Lumina ta
pe vecie
şi
zilele suferinţei tale
se vor sfârşi.”
*
SUFERINŢA !
Suferinţă, veşnic nouă şi mereu neaşteptată,
Toate pot a le deprinde, dar pe tine niciodată.
Tu mă afli orişiunde, sus pe deal ori jos în vale,
Şi când vii îmi pui pe umăr, un sac nou şi-o nouă jale.
Suferinţă taina vieţii, ce-ntâlneşti în jurul tău,
Treci prin foc şi prin cuptoare, prin ciocane şi ilău.
Ca să-mi dai desăvârşirea, tu un meşter făurar,
Mă frămânţi, mă-nvârţi pe roată, între palme de olar.
Suferinţă, ploaie rece, când prefaci pământu-n tină,
Inmoi bulgării din brazdă să scoţi florile-n lumină.
Suferinţă daltă sfântă, ce-mi dai chipul lui Cristos,
Mai umil, mai blând şi harnic, slujitor mai credincios.
Suferinţă, ai o vreme … nu te-aduce întâmplarea,
Chiar de nu pot a-nţelege îţi sărut îmbrăţişarea.
Suferinţă drum de lacrimi şi cu harul mângâierii,
Suferinţă calea crucii!… calea crucii şi-nvierii.
(Florian Guler, 2009)
