Florian Guler

by

Tăcerea din ceruri

1nufar*

Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,
Tăcere deplină în ceruri să fie!
Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,
Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie…

Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!
Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!
Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,
O rugă din umbrele reci se-nfiripă…

Mai sunt melodii care vin din canale,
Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,
Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,
Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.

Tăcere! În ceruri se face tăcere!
Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită
Din locul de beznă, de chin şi durere:
Se roagă Biserica sfântă unită.

Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească
În ceruri a treptelor dulce cântare:
Se-aude o doină acum, românească,
O rugă venind din necazul cel mare!

 By Valentin Popovici

Crucea lui Hristos

Crucea este, inima contradictiilor si ciocnirilor cosmice. “Crucea este un paradox”….  bratele ei se intind liber in  cele patru vanturi, imbratisand  Universul, fara ca  sa isi schimbe forma  sau centrul.

Crucea este simbolul mangaierii si sperantei noastre la incrucisarea drumurilor vietii.

Crucea este imaginea omului cu bratele intinse in gestul eliberarii si al rastignirii fata de tot si toate, simbolul robiei  voluntare in alegerea Stapanului. 

Crucea, este  rana mortala a domniilor Intunerecului, pe care Isus le-a dezbracat de putere lor acceptand suferinta si le-a facut de rasul si ocara Lumilor Lui Dumnezeu (Coloseni 2:15) . Iata de ce nu omul orchestreaza razboiul impotriva Crucii lui Hristos, el este doar un mercenar.

De 2000 de ani, ca si astazi, Crucea lui Hristos este “o nebunuie,  pentru cei care sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, credincioşii, ea  este puterea Lui Dumnezeu“ (1Corinteni 1:18).

Kierkegard, filosoful danez, declara clipa  singura realitate a vietii;  el imagineaza clipa ca si (o cruce) “strapungerea  verticala a liniei orizontale si continuă a timpului”. Clipa este o smulgere o ţâşnire din obisnuitul lucrurilor, spre Dumnezeu.

Astazi “este vremea potrivita,… este ziua cercetarii” . Destinul nostru veşnic, mantuirea noastra, depinde de “o clipa”, de o smulgere din obisnuitul si firescul lucrurilor, o ţâşnire catre Tatal Luminii, fauritorul Mântuirii noastre prin Crucea lui Hristos, Domnul  nostru. (fg) Florian Guler

11crown

 

Advertisement
by

Lupta cu Ingerul

at the crossS-a luptat ingerul

si a fost biruitor,

a plans

si

s-a rugat de el,

….acolo ne-a vorbit Dumnezeu.

Osea 12:4

 

Lupta cu Ingerul

                                  de florian guler

 

Ma urmaresti de sus, cum urmaresti o prada

Pandindu-ma prin noapte in lat ca sa ma prind,

Nu sa ma vezi cum cad in pulbere gramada,

Ci sa raman m-ai vrea, luptand pe baricada,

Sa ma masor cu Tine in noapte bajbaind.

*

Simtindu-Te aproape ma-nfior si plang,

Smerindu-ma sub taina durerii si sub vina,

Dar nu m-apesi prea tare, aripile sa-mi frang!

Doar cat sa ma apropii si-n brate sa Te strang,

Si lutul sa-mi culeaga, mireasma cea divina.

*

In noapte, Doamne, pari ca-mi esti dusman,

Iar dimineata Tata te vad, in orice parte.

Tu ma ranesti intai, apoi imi pui balsam,

Ma rastignesti  pe vremi, cu tot ce sunt si am,

Si ma-nviezi apoi,  chemandu-ma din moarte.

*

Iar cand se-arata zorii cu-al noptilor hotar,

Strapuns de minunare, ranit in coapsa sanger,

Cand pui un semn de fiu, unui drumet hoinar,

Si-mi dai un nume nou si rost imi dai in har,

Sa nu-mi stiu starlucirea si c-amiros a inger!  (2012)

 

 

by

Îmbrăcămintea

 

cris 12, 2012*

“.. v’aţi îmbrăcat cu Hristos. “

Gal3;27

*

*

,,…sa ne imbracam cu armele luminii”

 Rom 13;12

*

*

O poveste bogata in simboluri, o metafora a acceptarii, venita din sud, ilustreaza splendid un aspect esential al Intruparii .

Povestea, este dilema unui pastor in turma caruia, intr-o noapte, doua oi au nascut miei. Oaia dintai a murit indata ce a nascut mielul, iar mielul celei de a doua a murit, indata ce a fost nascut. Un miel orfan si o mama fara miel!

Ca sa salveze viata orfanului, pastorul l-a adus in repetate randuri la oaia mama; ea il mirosa… si apoi refuza sa il hraneasca.

Intr-un tarziu pastorul a inteles “mesajul” oii;… a luat atunci blana mielului mort si “a imbracat” cu ea pe cel viu, apoi l-a adus la oaia mama. Ea l-a mirosat,… a simtit aroma propriului fiu, din blana care acum imbraca pe strain… si de indata a inceput sa-l hraneasca, adoptandu-l.

Singura mireasma care satisface standardele  lui Dumnezeu, este o aroma de aceeasi esenta cu a Sa, “mireasma lui Christos”  (2Cor 2:15).  Crestinismul nu este altceva decat “imbracarea cu Christos” in sens spiritual. Adica adoptarea  gandirii (logos), simtirii (pathos)  si caracterului (ethos) lui Isus din Nazaret. Un proces continuu, personal si voluntar; “ un proces  experimentat, gasit dificil, si de aceia lasat nepracticat ” (G.K.Chesterton).

Intruparea Logosului Etern, este  revelarea caracterului Absolut si a singurului drum catre El.

Intruparea este, Dumnezeirea, coborand sa intalneasca omul la nivelul cel mai acceptabil al intelegerii umane. (fg)

by

Suferinţă!

Isaia 60:20b

,,Domnul

va fi

Lumina ta

pe vecie

şi

zilele suferinţei tale

se vor sfârşi.”

*

SUFERINŢA !

Suferinţă, veşnic nouă şi mereu neaşteptată,
Toate pot a le deprinde, dar pe tine niciodată.
Tu mă afli orişiunde, sus pe deal ori jos în vale,
Şi când vii îmi pui pe umăr, un sac nou şi-o nouă jale.

Suferinţă taina vieţii, ce-ntâlneşti în jurul tău,
Treci prin foc şi prin cuptoare, prin ciocane şi ilău.
Ca să-mi dai desăvârşirea, tu un meşter făurar,
Mă frămânţi, mă-nvârţi pe roată, între palme de olar.

Suferinţă, ploaie rece, când prefaci pământu-n tină,
Inmoi bulgării din brazdă să scoţi florile-n lumină.
Suferinţă  daltă sfântă, ce-mi dai chipul lui Cristos,
Mai umil, mai blând şi  harnic, slujitor mai credincios.

Suferinţă, ai o vreme … nu te-aduce întâmplarea,
Chiar de nu pot a-nţelege îţi sărut îmbrăţişarea.
Suferinţă drum de lacrimi şi cu harul mângâierii,
Suferinţă calea crucii!… calea crucii şi-nvierii.
(Florian Guler,  2009)

by

Sunt zori de zi

Sunt
*
zori
*
de
*
zi…
*
*
e dimineata Invierii,
*
*

Si Creatorul umbla iarasi prin gradina.
Cum a umblat atunci, in faptul serii,
Cand il chema pe om, sa iasa la Lumina.
*
Dar au urmat milenii, de « nesfarsita noapte »,
De ratacire trista cu jale si amar.
Iar ingerii, strajerii, cu spade invapaiate,
Ne inchideau si poarta si calea catre Har…
*
In zori, insa, Lumina, a descuiat mormantul,
Cu ceru-n sarbatoare puterea I s-a dat.
In trupul Lui de slava transfigurand pamantul,
El rodu-ntai al Vietii… Hristos a inviat!.
*
A fost intai o noapte…. Si-apoi o dimineata,
Incepe ziua lumii, sa urce la zenit.
Vin ingeri la morminte, ies sfintii la viata,
Femeile se-nchina… Hristos a biruit!
Florian Guler