Inima bună

heart-passionMatei 13:18-23

Matei 13: 18: ,,Ascultaţi, deci, ce înseamnă pilda semănătorului.”

În pilda semănătorului ne sunt prezentate patru feluri de pământ: pământul tare ca drumul (inima tare, bătătorită), pământul pietros (inima pietroasă, superficială), pământul nelucrat (plin de spini (inima nelucrată, plină de griji şi îngrijorări)) şi pământul fertil (inima bună). Aceste patru tipuri de pământ reprezintă patru tipuri de inimi.

Inima tare, bătătorită (de alţii), îi reprezintă pe cei ce resping adevărul. În inima lor nu există interes pentru Cuvânt. Ei cred că ştiu mai bine ce-i de făcut. Mulţi oameni împietriţi participă la serviciile bisericeşti, dar motivaţia lor este greşită: merg ca să se plângă de unii şi de alţii; nu sunt mulţumiţi nici cu predica, nici cu muzica, nici cu studiul Bibliei, nici cu activităţile programate. Se bucură să se prezinte ca oameni de bine şi vor să aibă conecţii pentru afacerile lor. Vor doar să socializeze. Nu că, nu ar putea înţelege adevărul, dar aleg în mod repetat să nu acţioneze aşa cum cere Cuvântul, ceea ce duce la judecata finală. Cât de mult asculţi de alţii şi cât de mult asculţi de adevăr?

Inima pietroasă îi reprezintă pe cei ce au o inimă superficială, de suprafaţă. În inima lor nu este suficient loc pentru ca adevărurile Scripturii să prindă rădăcini puternice, să se dezvolte şi să crească. Cuvântul prinde repede viaţă, căci are puțin pământ bun, dar când dă de piatră se usucă şi moare. Unii oameni sunt foarte emoţionali şi entuziaşti, dar nu pot să se angazeje serios într-o lucrare. Cedează repede, mai ales când vine greul. Ai văzut oameni care ridică mâna sus repede să se predea Domnului, dar nu vor să se boteze şi să se angajeze într-o lucrare serioasă? Ai văzut oameni care îşi pierd interesul faţă de biserică atunci când necazuri vin în viaţă (boală, moarte, pierderi financiare, relaţii grele etc.)? Ai văzut oameni care se predau de mai multe ori Domnului şi nu ştiu dacă sunt mântuiţi? De obicei tinerii sunt emoţionali şi când merg într-o tabără creştină sau la o conferinţă, se hotărăsc pentru Hristos, dar cum ajung acasă uită şi merg cu aceeaşi prieteni din nou la lucrurile lumii. Pare că a fost credinţă, dar se usucă şi uneori se întâmplă acest lucru pentru că nu este cineva în jurul lor ca să-i crească în cunoaşterea lui Hristos. Uneori chiar unii pastori sunt superficiali şi mânaţi de gloată, încercând să fie pe placul lor. Cât de superficială eşti? Cât eşti de devotată Domnului?

Inima nelucrată reprezintă pe toţi cei copleşiţi de problemele şi îngrijorările lumii. Toate lucrurile sunt priorităţi şi Cuvântul Domnului este pus de o parte. Sunt prea ocupaţi oamenii cu lumea şi lucrurile ei, de aceea nu au timp să răspundă la Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultarea de adevăr nu este pe lista lor lungă. Cât de ocupată eşti cu lucrurile lumii? Este Cuvântul Domnului o prioritate în viaţa ta?

Inima bună îi reprezintă pe cei credincioşi care aud, văd şi înţeleg Cuvântul lui Dumnezeu. Cei care au o inimă bună incorporează Cuvântul, aleg să-l trăiască în fiecare zi şi să aducă roadă. Dumnezeu dă daruri, şi după munca fiecăruia se aduce roadă (100, 60, 30). Inima bună face diferenţă în lume pentru totdeauna.

O inimă tare, o inimă pietroasă şi o inimă nelucrată nu aduc roadă. O inimă bună şi receptivă la Cuvântul Domnului  rodeşte pentru veşnicie. Ce fel de pământ este inima ta? Vrei ca viaţa ta să însemne ceva pentru alţii şi pentru cei care vin după tine? Ce vrei să laşi în urma ta? O viaţă de valoare? Cât de des te opreşti să-ţi examinezi inima? Ce seamănă vorbele tale? Ce fel de sămânţă? Ce schimbări vei cere Domnului pentru viaţa ta? Astăzi este har. Dumnezeu poate transforma inima ta. Vrei să creşti în credinţă şi în ascultare? Cere-I şi spune-I ce doreşti.

Doamne, ajută-mă să am o inimă bună, receptivă la Cuvântul Tău!

Proverbe 26

26*

Proverbe 26

*

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci aşa cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Păzeşte-mă de blesteme, căci aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.

Tată, dă-mi înţelepciune ca să ştiu când să nu răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu seamen cu el; şi când să răspund  nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. Cred că biciul este pentru cal, frâul pentru măgar şi nuiaua pentru spinarea nebunilor; cel ce trimite o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea; cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni; cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun; ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor; ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi; cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Doamne, nu mă lăsa să stau în jurul oamenilor care se cred înţelepţi, căci pot să am mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru ei.

Mă păzesc de lene şi de leneş, căci leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu! Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

Nu mă amestec în certurile altora, căci un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.

Nu glumesc cu păcatul şi mă păzesc de înşelăciune, căci ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”

Alung pe toţi clevetitorii din jurul meu, căci când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte; după cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta; cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Dă-mi o inimă bună şi buze care rostesc adevărul, căci ca zgura din argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse la rău şi o inimă rea; cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea; când îmi vorbeşte cu glas dulce, nu-l cred, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

Nu mă lăsa să fac rău altora, căci cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Îmi păzesc limba de minciună şi linguşire, căci limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi

să ne ferim limba de rău, să ne ferim de nebunie şi de lenevie!