*

Proverbe 26

*

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci aşa cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Păzeşte-mă de blesteme, căci aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.

Tată, dă-mi înţelepciune ca să ştiu când să nu răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu seamen cu el; şi când să răspund  nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. Cred că biciul este pentru cal, frâul pentru măgar şi nuiaua pentru spinarea nebunilor; cel ce trimite o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea; cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni; cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun; ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor; ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi; cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Doamne, nu mă lăsa să stau în jurul oamenilor care se cred înţelepţi, căci pot să am mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru ei.

Mă păzesc de lene şi de leneş, căci leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu! Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

Nu mă amestec în certurile altora, căci un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.

Nu glumesc cu păcatul şi mă păzesc de înşelăciune, căci ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”

Alung pe toţi clevetitorii din jurul meu, căci când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte; după cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta; cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Dă-mi o inimă bună şi buze care rostesc adevărul, căci ca zgura din argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse la rău şi o inimă rea; cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea; când îmi vorbeşte cu glas dulce, nu-l cred, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

Nu mă lăsa să fac rău altora, căci cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Îmi păzesc limba de minciună şi linguşire, căci limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi

să ne ferim limba de rău, să ne ferim de nebunie şi de lenevie!