Proverbe 26

26*

Proverbe 26

*

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci aşa cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Păzeşte-mă de blesteme, căci aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.

Tată, dă-mi înţelepciune ca să ştiu când să nu răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu seamen cu el; şi când să răspund  nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. Cred că biciul este pentru cal, frâul pentru măgar şi nuiaua pentru spinarea nebunilor; cel ce trimite o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea; cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni; cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun; ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor; ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi; cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Doamne, nu mă lăsa să stau în jurul oamenilor care se cred înţelepţi, căci pot să am mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru ei.

Mă păzesc de lene şi de leneş, căci leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu! Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

Nu mă amestec în certurile altora, căci un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.

Nu glumesc cu păcatul şi mă păzesc de înşelăciune, căci ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”

Alung pe toţi clevetitorii din jurul meu, căci când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte; după cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta; cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Dă-mi o inimă bună şi buze care rostesc adevărul, căci ca zgura din argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse la rău şi o inimă rea; cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea; când îmi vorbeşte cu glas dulce, nu-l cred, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

Nu mă lăsa să fac rău altora, căci cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Îmi păzesc limba de minciună şi linguşire, căci limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi

să ne ferim limba de rău, să ne ferim de nebunie şi de lenevie!

Protecţia mea

11aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului”.”

 

Crezi că trăieşti într-o lume stabilă sau instabilă?

Este instabilitate peste tot: în domeniul financiar, în familie, la lucru, etc.

Cum te simţi în această lume? Ţi-e teamă uneori? Te întrebi unde este Dumnezeu? Te gândeşti oare ce face Dumnezeu? Care sunt planurile şi scopul Lui cu istoria?

Dumnezeu este implicat într-un mod activ în împlinirea scopului pe care-l are cu fiecare individ sau cu fiecare naţiune. Toţi suntem creaţia Lui. El nu ne urmăreşte pasiv din ceruri ca să vadă cine ce face. El judecă popoarele cu dreptate. De ce judecată? Păcatul a venit în lume prin Adam şi Eva. Noi suferim consecinţele păcatelor noastre. Disciplina lui Dumnezeu este protecţia noastră ca să nu fim distruşi.

Unde te uiţi tu pentru protecţie? Dumnezeu poate distruge una după alta toate protecţiile tale ca să vezi că ai nevoie de El. Numai El protejează cu adevărat. Popoarele au făcut alianţe în istorie dar nu au câştigat. Cu cine faci tu alianţe? Pe cine te bazezi? Pe puterea militară a ţării tale? Pe soţul tău? Pe banii tăi? Pe prieteni? Pe educaţie, experienţă sau profesie?

Oamenii sunt mândri şi refuză oferta lui Dumnezeu.

Securitatea se găseşte numai în Dumnezeu. Nu se găseşte în ajutorul omului, nici în alianţele lui umane. Dumnezeu ne spune că ne va apăra fără să avem nevoie de aliaţii umani. El ne oferă ajutorul Lui. Astăzi este har. Va veni o zi în istorie când va fi prea târziu. Pocăieşte-te astăzi! Acceptă astăzi ajutorul şi oferta Domnului.

În care domenii din viaţa ta te bazezi pe oameni? La care alianţe vei renunţa?

 

Doamne, mă bucur că inima mea a acceptat oferta Ta!

 

Semănat sau secerat?

Unul seamănă iar altul seceră

Ioan 4:31-42

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!“ dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.“  Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?“ Isus   le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.“  Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.“ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“  Când au venit samaritenii la El L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.“

 

Care este mâncarea ta preferată?

Care a fost mâncarea Domnului?

Unii credincioşi seamănă sămânţa Cuvântului. Alţii culeg roadele. Este o osteneală în amândouă.

Ca şi credincioşi trebuie să lucrăm în echipă. Domnul nu ne cere să lucrăm de unul singur. Care sunt oamenii din echipa ta? Ce faceţi voi? Semănaţi sau seceraţi? În urma lucrului se arată roada (oamenii vin la credinţă şi recunosc că Isus Cristos este Mântuitotul lumii). Vin oameni la Cristos în urma lucrului tău? Cred oamenii că au nevoie de Mântuitorul?

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui şi să împlineşti lucrarea Lui!