Isaia 40:6-8

„Un glas zice: „Strigă!” Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” ,,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”.”

*

Ce înseamnă că oamenii sunt ca iarba? Cât timp ţine strălucirea în viaţa unui om? O secundă? Un minut? O zi? Un an? O veşnicie?

Florile şi iarba se usucă, cad şi le suflă vântul.

Dacă te simţi o floare care se ofileşte, o floare căzută sau o frunză purtată de vânt, să ştii că Dumnezeu are putere să dea viaţă din nou. Aşa cum în fiecare primăvară răsare viaţa din pământ, tot aşa în fiecare dimineaţă, Dumnezeu poate să dea viaţă tuturor celor ce o cer. Cuvântul Domnului dă viaţă, este un izvor de viaţă.

Cum explici tu contrastul dintre omul muritor şi Cuvântul cel veşnic al Domnului?

Oamenii pot avea soluţii temporale, scurte. Dumnezeu are veşnicia şi Cuvântul Lui este veşnic.

Care este adevărul din aceste versete care mângâie inima ta?

Eu sunt foarte limitată, sunt trecătoare, dar Dumnezeul meu este fără limită, este veşnic.

Omul este slab şi nesigur, dar Cuvântul Domnului este puternic, sigur şi adevărat.

Omul este schimbător, dar Cuvântul Domnului nu se schimbă.

Ce schimbări crezi că ar trebui să faci în priorităţile tale ca să reflecte învăţătura şi adevărul din aceste versete? Crezi că ar trebui să cunoşti mai mult ceea ce este veşnic, Cuvântul lui Dumnezeu? Iubeşti tu Cuvântul?

Crezi că ar trebui să nu fii aşa de ocupată cu ceea ce este trecător în defavoarea a ceea ce este veşnic?

Ceri tu Domnului să-ţi descopere ce ai de făcut?

Te rogi? Îţi doreşti tu să ai o viaţă de rugăciune sau doar un timp de rugăciune?

Doamne, inima mea caută ceea ce este veşnic (Cuvântul)!