Te aștepți să ai eşec?

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

Ar trebui să ştii că orice creştin pe care Domnul îl cheamă spre calea lăuntrică, este inevitabil un creştin plin de confuzii şi îndoieli, şi unul, care a avut eşec (şi care va avea eşec), în privinţa acestui fel de rugăciune mai profund. De fapt, ajungi să ai impresia că Domnul nu te mai ajută în rugăciune aşa cum a făcut-o. Simţi că pierzi timpul şi că nu înaintezi deloc.

Urmează confuzia şi nedumerirea. Cu toate acestea, nu te opri, şi nu lăsa pe nimeni, nici chiar pe cineva care este mai vechi în credinţă decât tine, să te oprească din a căuta o relaţie mai profundă cu Domnul tău.

Ce se întâmplă de fapt în viaţa ta? Ai întradevăr eşec? Deloc. Domnul te cheamă să umbli prin credinţa în prezenţa Sa divină. Aruncă-te în adâncul tandru al Domnului tău, având o viziune simplă a Lui şi o dragoste mare pentru El – cum are un copilaş pentru mama sa.  Spiritul ar trebui să devină umil în prezenţa lui Dumnezeu ca un copilaş, şi ca un cerşetor. Este uşor de avut o asemenea relaţie cu Domnul tău – mai ales în perioade care se consideră a fi pline de eşec. De asemenea, este cea mai sigură relaţie pe care o poţi avea cu El.

Nivelul de rugăciune pe care îl cauţi este lipsit de imaginaţia care hoinăreşte şi de analiza mintală. Aceste două activităţi îţi distrag atenţia atât de mult, şi te pot conduce la speculaţii şi introspecţie… mai ales în perioade de eşec! Ţi-aş aminti ca să-i dea cele zece porunci, Domnul l-a chemat pe Moise pe un munte. Acolo, timp de câteva zile, Domnul i-a arătat gloria Sa măreaţă. Aş face o paralelă. De obicei, la începutul umblării creştine, Dumnezeu te va duce la şcoala iubirii cunoştinţei şi la şcoala legilor lăuntrice. Apoi va face să vină peste tine întunericul şi seceta spirituală. Dar de ce aduce seceta spirituală? Din acelaşi motiv pentru care ne-a făcut să cunoaştem dragostea,  ca să ne apropiem de El.

Da, seceta şi eşecul ne apropie de Christos aşa cum o face atingerea dragostei şi a tărâmurilor nevăzute. Domnul îţi aduce seceta pentru că ştie foarte bine: nu prin judecata sau efortul tău vei ajunge să fii aproape de El. Tu nu poţi să faci nimic care să te apropie de El, sau care să-L apropie pe El de tine. Nu! Nimic! Eforturile tale nu te vor ajuta să înţelegi căile Sale înalte şi preamărite.

Atunci cum vei învăţa? Prin abandonare umilă faţă de voia Sa. Aşa vei începe. Noe este un exemplu perfect al acestui lucru. A fost considerat nebun de către lume. Mai târziu, când întregul pământ a fost acoperit de ape, el se găsea fără pânze şi fără vâsle pe o mare înfuriată. În orele acelea întunecate a umblat numai prin credinţă. Să nu crezi că ştia ce vroia Dumnezeu. Nu ştia.

Atunci, pe cât se poate, fii răbdător. Să nu-ţi pese de secetă şi eşecuri. Nu renunţa la căutarea unei rugăciuni mai profunde. Indiferent de câtă secetă şi eşecuri vei avea parte. Umblă cu o credinţă fermă, murind faţă de sine şi faţă de toate celelalte eforturi naturale depuse pentru a-L cunoaşte. Ţine minte, El nu poate greşi, şi nici nu îţi vrea decât binele.

 Nu te-ai gândit vreodată că cineva trebuie să sufere atunci când moare? Cât de bine este folosit timpul atunci, când eşti în secetă, fără cuvinte, supus, totuşi stând şi aşteptându-L pe El! Iată ceva de care ar trebui să ţii cont: binecuvântarea divină nu se manifestă prin cele cinci simţuri ale tale.

Atunci cum se manifestă binecuvântarea divină? Din nou, răspunsul este adânc înlăuntrul tău. De aceea, vino la El, tăcut, crezând, suferind şi cu răbdare. Înaintează cu încredere. Odihneşte-te în El, şi lasă-te călăuzit de mâna Lui.  Acest lucru este mai bun decât toate bunurile din lume.

Priveşte la un bivol cum rumegă mâncarea. Se pare că nu face nimic şi nu se alege cu nimic, totuşi face ceva foarte important. Poţi spune că este un eşec? Nu este! Ţine minte, bivolul nu se alege cu nimic din porumbul pe care îl mănâncă, dar stăpânul primeşte un dar mare, şi stăpânul se bucură de creşterea bivolului. Dacă umblarea ta după Christos este curată, atunci aceasta îţi este o răsplată suficientă. O sămânţă este aruncată pe pământ. În aparenţă, sămânţa este pierdută. Dar mai târziu, când vine primăvara, sămânţa creşte şi se înmulţeşte. La fel face şi Dumnezeu cu tine. Domnul îţi ia confortul şi chiar înţelegerea. Vezi că nu mai ai progres spiritual. Într-un fel, aşa este! Totuşi, lasă să treacă timpul, şi vei vedea adăugându-se bogăţie pe care nici nu ai sperat-o.

Nu te ruşina dacă nu poţi ajunge la ceea ce ai dorit în privinţa acestei rugăciuni mai profunde. Păstrează-ţi pacea, şi stai înaintea Domnului. Perseverează. Încrede-te în harul Lui nemărginit, ca şi cum nu ai avea vedere. Fă-o fără să te gândeşti sau să judeci prea mult. Lasă-ţi viaţa în mâinile Lui bune, părinteşti, decizând să nu faci nimic decât ceea ce este voinţa şi plăcerea Sa divină.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)