După Psalmul 22

1 jesus*

O, Doamne, Doamne, ce m-ai părăsit
De nu-mi ajuți în clipa de durere
Căci noaptea ziua-ntreagă a-nghițit
Și ochii mi se pierd în întuneric.

Tu, Doamne, doară ești acel ce ești –
S-au încrezut în Tine generații
Și ai salvat din frământări lumești
Pe orice om ce îți venea în brațe.

În pântecele mamei m-ai țesut,
Din naștere Tu m-ai primit în palme,
Eram un prunc când mi-ai sădit în lut
Speranța apărării de sodoame.

De ce azi, Doamne, nu îmi dai răspuns
Și strig în gol cu vocea disperării
Dușmanii când în ură m-au străpuns
Cu cuiele pe lemnul răzbunării.

Ca viermele neputincios mă zbat,
Ajunse-i în dispreț și de ocară,
Pe cel neînvățat și pe-nvățat
Priveliștea aceasta-i încântară.

Toți anii mei îmi deveniră grei
Și eu mă scurg înspre pământ ca ape –
Ce-aproape sunt osânditorii mei,
Dar unde-s cei ce-ar vrea ca să mă scape?

Limba în gura mea mi s-a uscat,
Lesne mi-ar fi ca oasele să-mi număr
Căci ele între ele se despart
Și s-a-nmuiat puterea ca o humă.

Se îmbulziră tauri-cărturari
Mugind ceva de pedepsiri din lege
Și triumfând cu glasurile tari:
” De ce nu vine Domnul să-l dezlege?„

Păstori-dulăi mi-arată colți haini
Cu-apucături de lideri de bazaruri,
Fără vreo jenă-n haitele de câini
Pentru cămașa mea s-aruncă zaruri.

O ceară moale inima mi-i, ci
Ea nu mă doare-așa precum strigarea:
„Vedeți cum Dumnezeu îl pedepsi?
Iar el spunea că Domnul i-i salvarea!”

Nu mă lăsa-ntre batjocoritori,
Ajută-mă în neputință, Doamne,
Salvează-mă din colții carnivori
Și de la tauri nemiloși din coarne.

Căci văd cum mâine Numele-Ți slăvesc
Acelor însetați pentru Credință
Ca să cunoască-n veacul pământesc
Cine-i Stăpân pe orișice ființă.

Căci Tu nu părăsești un om în chin
Dacă din suflet ajutoru-Ți  cere
Și-i vei deschide un înalt senin,
Și-i vei turna în inimă putere.

Voi spune-n  lume-n veac și peste veac
Săracilor să vină să îi saturi
Că în colibe viața și-o prefac,
Că își încântă traiul în palaturi.

Îi voi chema să creadă-n fața Ta,
Dreptății Tale numai să se-nchine
Căci, Doamne, îl vei binecuvânta
Pe-oricine ce se sprijină în Tine.

Își va-nflori în suflet bucurii
Cine spre Tine, Doamne, se va trage
Și Te-a slăvi cu inimi mii de mii
Pământul de la margini peste margini.

Pe unde, Doamne, Tu cuvânți și treci
Se-nalță învierile de Paște –
Cuvântul să-L trăiască-n veci de veci
Toți oamenii ce după noi s-or naște!

by Victor Bragagiu