După Psalmul 22

1 jesus*

O, Doamne, Doamne, ce m-ai părăsit
De nu-mi ajuți în clipa de durere
Căci noaptea ziua-ntreagă a-nghițit
Și ochii mi se pierd în întuneric.

Tu, Doamne, doară ești acel ce ești –
S-au încrezut în Tine generații
Și ai salvat din frământări lumești
Pe orice om ce îți venea în brațe.

În pântecele mamei m-ai țesut,
Din naștere Tu m-ai primit în palme,
Eram un prunc când mi-ai sădit în lut
Speranța apărării de sodoame.

De ce azi, Doamne, nu îmi dai răspuns
Și strig în gol cu vocea disperării
Dușmanii când în ură m-au străpuns
Cu cuiele pe lemnul răzbunării.

Ca viermele neputincios mă zbat,
Ajunse-i în dispreț și de ocară,
Pe cel neînvățat și pe-nvățat
Priveliștea aceasta-i încântară.

Toți anii mei îmi deveniră grei
Și eu mă scurg înspre pământ ca ape –
Ce-aproape sunt osânditorii mei,
Dar unde-s cei ce-ar vrea ca să mă scape?

Limba în gura mea mi s-a uscat,
Lesne mi-ar fi ca oasele să-mi număr
Căci ele între ele se despart
Și s-a-nmuiat puterea ca o humă.

Se îmbulziră tauri-cărturari
Mugind ceva de pedepsiri din lege
Și triumfând cu glasurile tari:
” De ce nu vine Domnul să-l dezlege?„

Păstori-dulăi mi-arată colți haini
Cu-apucături de lideri de bazaruri,
Fără vreo jenă-n haitele de câini
Pentru cămașa mea s-aruncă zaruri.

O ceară moale inima mi-i, ci
Ea nu mă doare-așa precum strigarea:
„Vedeți cum Dumnezeu îl pedepsi?
Iar el spunea că Domnul i-i salvarea!”

Nu mă lăsa-ntre batjocoritori,
Ajută-mă în neputință, Doamne,
Salvează-mă din colții carnivori
Și de la tauri nemiloși din coarne.

Căci văd cum mâine Numele-Ți slăvesc
Acelor însetați pentru Credință
Ca să cunoască-n veacul pământesc
Cine-i Stăpân pe orișice ființă.

Căci Tu nu părăsești un om în chin
Dacă din suflet ajutoru-Ți  cere
Și-i vei deschide un înalt senin,
Și-i vei turna în inimă putere.

Voi spune-n  lume-n veac și peste veac
Săracilor să vină să îi saturi
Că în colibe viața și-o prefac,
Că își încântă traiul în palaturi.

Îi voi chema să creadă-n fața Ta,
Dreptății Tale numai să se-nchine
Căci, Doamne, îl vei binecuvânta
Pe-oricine ce se sprijină în Tine.

Își va-nflori în suflet bucurii
Cine spre Tine, Doamne, se va trage
Și Te-a slăvi cu inimi mii de mii
Pământul de la margini peste margini.

Pe unde, Doamne, Tu cuvânți și treci
Se-nalță învierile de Paște –
Cuvântul să-L trăiască-n veci de veci
Toți oamenii ce după noi s-or naște!

by Victor Bragagiu

Răstignirea

jesus is aliveSENTINTA

Ca pe un hot  L-au   judecat
Pe  Cel  ce  a venit  din Slavă
Voiau  să  fie   vinovat,
Voiau  să-L  vadă o  epavă.

Dar El  era  fără  cusur
Venit să  dea la  oameni  stire
Că   printr-un trai  senin si pur
Ajunge-vor  la  fericire,

Că viata  fără  Dumnezeu
E doar  pustiu, nimicnicie,
Că  este  un  îngust  traseu
Spre  Plai  stelar si Vesnicie.

Stia  că  trebuia  să  moară
Avea  de-ndeplinit  un  plan
Lucrarea  Lui  atât  de  clară
A  dat la oameni sfânt  elan.

Dar  iubitorii  de traditii
N-au  acceptat  ce le spunea
N-au înțeles  ce investitii
In  El puteau cu toti  avea.

De-aceea căutau să-l prindă,
Să denigreze   ce  făcea
Ura  spre  El s-o mai  aprindă,
Spre  El, neprihănita  STEA.

L-au prins usor: printr-o trădare
Dar n-a  chemat ostiri  de  Sus
C-avea  o  vrednică  chemare
Si-un  nume  îndrăgit: ISUS.

Apoi le-a  spus cu-asa  iubire
Că  e  Mesia si-mpărat!
Soboru-atunci  s-a  supărat
Si-a  dat sentinta: RĂSTIGNIRE!

Sentinta  pusă-n aplicare
Era  o  scenă de  cosmar
Îl  torturau  cu  încântare
Iar El  răbda  cruntul  calvar.

L-au  pus pe lemnul de ocară
Bătând prin palme cuie  mari
Îl  schingiuiră  si-L  scuipară
Soldati  romani   cu  brate  tari.

Pilat n-a  vrut să  vadă  actul
Prin care-L  chinuiau cumplit
Căci cu Satan  făcură  pactul
Să  fie  Fiul  răstignit.

Dar  Fiul  se uita  cu milă
Si  la  evrei si la  romani
Stia  că  lumea  e  ostilă,
Că-n ea  există  multi dusmani.

Când era-n culme  agonia
A  glăsuit – cu  ochii-n sus
“Arată-ti, Tată, omenia
Si iartă-i pentru ce  mi-au spus,

Iartă-le-acum   nelegiuirea
Ei  nestiind  ce-nfăptuiesc
Să vadă  toti ce e  iubirea
Ce  vine  dintr-un  plai  ceresc.”

Si   a  intrat, senin, în moarte
Înfăptuind  ce era scris
Ca  cei ce  cred  să  aibă  parte
De  fericiri   de nedescris.

Iar  jertfa Lui, jertfă curată
Si azi  are  efect  sublim
Poate  să  spele  orice  pată
La  cei  ce la Mesia   vin.

George  Cornici / 13  Martie, 2008

Şi dacă…

De la

*

noaptea fără ziuă

*

la

*

ziua fără noapte

*

Şi dacă…

Şi dacă Răstignirea se scurge prin lacrimi odihnite,
Privind spre Dumnezeul ce nu poate privi,
Descopăr azi în mine, dorinţi neîntâlnite
De-a fi cu EL acolo, la noaptea fără zi.

Şi dacă Răstignirea se scurge tăcută prin mulţime,
Şi Dumnezeu °Şi-ntoarce privirea de la El,
Descopăr că păcatul şi tot cu ce el vine
L-a aşezat pe cruce, atunci. Un Fiu, un Miel.

Şi dacă Răstignirea se scurge lent prin mine,
Iar Dumnezeu mă-nalţă, prin vrednicia Lui,
Descopăr că-Nvierea cu tot ce ea conţine
E Lacrima Lui scursă pe răstignita-mi fire.

Şi dacă Răstignirea o port şi azi în mine,
Iubind pe Dumnezeul ce este-n tot şi-n toate
Descopăr o dorinţă ce treaz mereu mă ţine
Să fiu cu Domnul Slavei în ziua fară noapte.

Gilu Florea
Arad-Sega

Alege credinţa

Ioan 19:31-42
,,De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare, Iudeii l-au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. Ostaşii au venit şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: ,,Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.“ Şi în altă parte, Scriptura mai zice: ,,Vor vedea pe cine au străpuns.“ După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns de frica Iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit şi a luat trupul lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus acolo pe Isus.“

Iudeii au fost plini de frică. Oare de ce? Erau ei vinovaţi?
Când facem răul suntem plini de frică.
Iosif din Arimateia a fost ucenic pe ascuns, de frica Iudeilor.
Nicodim a fost şi el un ucenic pe ascuns, de frica fariseilor şi cărturarilor.
Care sunt temerile tale? Ce faci cu ele? Te rogi Domnului să te elibereze de teamă?
Înlocuieşte teama cu credinţa!

Domnul să-ţi mărească credinţa!

Să nu te temi de oameni,

dar

să te temi de Domnul!