şi
scumpă
măicuţă,
Aceasta este a şaptezeci şi şasea primăvară în viaţa ta şi mă grăbesc să te binecuvântez. Eşti aşa de departe de mine şi cum aş dori să te îmbrăţişez şi să-ţi spun ce mult te iubesc. Tu eşti un zâmbet şi-o floare, eşti o rază de soare. Mă bucur să te sun şi să-ţi aud vocea şi încurajările tale.
Măicuţă scumpă, tu eşti cea mai mulţumitoare persoană pe care eu o cunosc, deşi ştiu că trăieşti aşa de simplu, la ţară, fără apă şi baie în casă, fără gaz şi aparatură la bucătărie. Tu eşti mulţumită cu viaţa ta, cu ce ţi-a dat Domnul. Şi ce exemplu minunat eşti pentru mine! Ce cadou minunat mi-a dat Domnul prin tine! Am învăţat şi eu de la tine să-mi doresc o viaţă simplă şi mulţumită.
Deşi au trecut mulţi ani, îmi amintesc cu drag cum cântai şi fluierai tu prin ogradă sau prin grădină când lucrai. Aşa ştiai tu să-L lauzi pe Domnul. Oamenii care treceau pe drum se opreau să asculte cântările Domnului. Am învăţat în casa părintească să iubesc cântarea şi rugăciunea. Îmi amintesc că în fiecare dimineaţă şi seară te plecai pe genunchi lângă pat şi te rugai Domnului. Dimineaţa foarte devreme te sculai să pregăteşti mâncare pentru tata căci el pleca uneori la ora patru sau cinci dimineaţa la lucru. Când pleca tata, pleca şi bunicul şi atunci bunica venea la tine cu furca şi caierul de tors. Tu ştiai să ţii fusul în mână şi torceai pentru noi, ca să ne faci haine. M-ai învăţat să croşetez şi să muncesc, dar nu prea mult, căci ai dorit ca noi să mergem la şcoală să avem o viaţă mai uşoară. Era greu la ţară, tare greu şi comuniştii ne luau aproape tot ce aveam. Tu erai mereu la lucru: când cu sapa, când cu furca, când la lucru pe hotar sau la spini la colectiv, ba chiar şi cu coasa alături de bărbaţii din sat că tata pleca la oraş dimineaţa şi se întorcea seara. Lucra şi el ca să câştige pâinea cea de toate zilele pentru cei patru copii.
Cine a crezut că şi eu voi ajunge la fermă cu sapa şi cu furca în mână?!
Şi îmi mai amintesc cum eram prezenţi la biserică la ora nouă. Şi mie îmi place să fiu la biserică înainte de a începe slujba. Ştiu că iubeşti biserica. Ai ajutat mult la lucru la biserică. Îmi amintesc multe lucruri bune pe care le-ai făcut pentru alţii. Tu eşti o slujitoare chiar şi acum, şi o mare binecuvântare pentru mulţi.
Mulţumesc Domnului pentru tine, căci eşti puternică şi curajoasă deşi nu îţi este uşor singură. În acest an se împlinesc 16 primăveri de când tata a plecat la Domnul şi se împlinesc trei primăveri de când fiica ta, Lidia, scumpa mea surioară, a plecat la Domnul după o lungă şi grea suferinţă. Bunul Dumnezeu să te mângâie şi să te păstreze sănătoasă cu trupul, sufletul şi duhul tău.
„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!
Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!” Numeri 6:24
Te încredinţez în mâna cea bună a Domnului până ne vom vedea. Nădăjduiesc să te văd anul acesta dacă va fi cu voia Domnului.
Te iubesc mult,
ana
…cand citesc aceste randuri,
inima-mi lacrimeaza…
„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!” Ana.
aceste amintiri sunt o mare binecuvantare pentru sufletele noastre. Multumim Domnului pentru parintii nostri care ne-au ajutat sa-L cunoastem pe El. Fii binecuvantat, tu si maicuta ta!
Ani.
Scumpa mea mamica a plecat la Domnul cu 7 ani un urma, Imi lipseste asa de mult, cind ea a plecat de linga mine a plecat si o bucatica din inima mea cu ea.
Imi place sa spun despre mama mea ca a fost o bucatica din Domnul Isus.
Cind Domnul Isus s-a inaltat la Cer, a lasat o bucatica din El pe pamint pt noi cei 9 copii. Am fost asa de binecuvintata sa am asa o mama, care a sacrificat timp, energie, bani, sanatate. A avut o dragoste imensa pentru cei din jurul ei, nu numai pentru famile dar si pentru altii. A trait pentru altii si a murit pentru altii. In ziua cind a fost dusa la spital impacheta niste pachete cu hainute pentru saracii din Romania. Sunt asa de recunoscatoare Domnului pt mama mea. Imi lipseste mult, dar stiu ca o voi vedea in Cer, unde ma asteapta.
O fiica recunoscatoare
Mariana