Pentru tine, Mamă…

1 garoafe*

Pentru tine, mamă

*

Parfum de floare şi culoare,
Petale zeci am strâns pe rând,
Dorind ca-n zi de sărbătoare,
Să îţi văd chipul surâzând,
Să te îmbrac mamă, cu ele,
Cu-albastrul de “nu mă uita”
Şi să îţi spun de toate cele,
Cât preţuieşti în viaţa mea,

Privesc măicuţă pe-ndelete
Fotografii ce-n ramă stau,
Îngălbenite, pe-un perete…
Timpu-napoi nu pot să-l dau!
Mă mustru pentru anii-n care,
N-am spus mai des că te iubesc,
Că n-am trimis măcar scrisoare
Din locul unde pribegesc,

Aleargă anii… Calendare
Îşi leapădă file de zor,
Tu mă aştepţi, privind în zare,
Cu sufletul cupris de dor,
Copilul ţi-l doreşti acasă,
Căci timpu-aproape e sfârşit,
Singurătatea te apasă
Şi-ai vrea să ştii că-s fericit,

De aş putea să îmi iau zborul,
Ca vulturul să mă ridic,
Degrabă ţi-aş călca pridvorul
Şi de ce spun nu mă dezic!
Mi-e dor măicuţa mea, de tine,
De ochii-ţi blânzi, de mângâieri,
De glasul ce ştie s-aline
Când sunt căzut şi am dureri,

Dar nu uita că-mi eşti aproape,
Cât inima îmi bate-n piept,
Nimic nu poate să îngroape,
Iubirea mea! Mă rog şi-aştept,
Ca Dumnezeu să ne unească,
Pe toţi la masă, ca atunci,
Când te rugai ca să ne crească
Şi-i binecuvântai pe prunci,

Prin harul Lui, iubită mamă,
Eu sunt ce sunt şi-I mulţumesc,
Trăirea mea nu e o dramă,
De-aceea azi Îl proslăvesc,
I-am dat întreaga mea viaţă…
Aşa cum sunt, El m-a iubit,
Mi-a fost nădejde şi povaţă
Şi m-a iertat când am greşit,

Mamă, e zi de sărbătoare,
În care-aş vrea să-ţi dăruiesc
Cu mâna mea, măcar o floare
Şi să îţi spun că te iubesc,
Dar cum e depărtarea mare
Şi nu putem a ne vedea,
Primeşte sfântă-mbrăţişare,
Cu tot ce Domnul pune-n ea,

Speranţă, dragoste, credinţă
Şi-o bucurie sfântă-n El,
Căci Dumnezeu dă biruinţă,
Prin Fiul Său, Emanuel,
Spre cer să ne-aţintim privirea
Şi dacă-n El suntem uniţi,
Prin har primi-vom mântuirea
Şi-om fi cu toţii fericiţi.

By Luci Boltasu

07/03/14, Barcelona

1 frezii

Advertisements

Pieire sau Paradis?

1 iunieIsaia 35:1-7

Isaia 35:3

„Întăriţi

mâinile slăbănogite

şi

întăriţi

genunchii care se clatină.”

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Cum va fi paradisul? După distrugerea finală va fi un timp de refacere a naturii.

Va fi apă şi vor fi izvoare de apă, va fi veselie, pustia va înflori ca trandafirul, vor fi flori, vor fi cântece de veselie, vor fi strigăte de biruinţă, va fi slavă, strălucire, măreţie. Nu vor fi mâini slăbănogite, nu vor fi genunchi care se clatină, nu vor fi slabi de inimă, nu va fi teamă. Ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor vor auzi, şchiopul va sări ca un cerb şi mutul va cânta de bucurie. Va fi un drum care se va chema Calea cea Sfântă. Nici un om necurat nu va trece pe ea, ci numai cei sfinţi, cei izbăviţi. Nu vor fi animale sălbatice. Nu va fi nici un pericol. Nu va fi durere, nu vor fi gemete. Rănile vor fi vindecate. Nu vor mai fi handicapuri fizice.

Ai acceptat tu izbăvirea?

Te temi de judecata lui Dumnezeu?

Ce alegi: pieirea sau paradisul?

Ce alegi: răzbunarea sau răsplătirea?

Ce alegi: judecata sau mântuirea?

Ce alegi: nimicirea sau binecuvântarea?

Cum ai încuraja pe cineva care se teme de judecata lui Dumnezeu?

Nu te teme, căci Domnul Dumnezeu este puternic şi te poate mântui. În ziua necazului, El este refugiul nostru, în furtună este adăpostul nostru, în necazuri este ajutorul nostru.

El este Izbăvitorul nostru. El este Medicul nostru.

Cum Îl vezi pe Domnul în viaţa ta? Cum înţelegi Cuvântul?

Ai experimentat vreodată o vindecare spirituală citind Cuvântul? Cum ţi s-au deschis ochii inimii?

Cum te bucuri că aparţii Împărăţiei Domnului?

 

Doamne, inima mea se bucură de izbăvirea Ta!

 

Este suferinţa parte a planului lui Dumnezeu pentru om?

Ioan 19

Ioan 19:17a 

,,Isus ducându-Şi

crucea…“

Domnul Isus a fost dus înaintea lui Pilat şi a fost condamnat la moarte. El nu a fost vinovat. Nu a avut nici un păcat. A suferit de bunăvoie.

Suferinţa şi durerea nu L-au surprins pe Dumnezeu, nici pe Domnul Isus. A fost parte a planului lui Dumnezeu, căci ceea ce Dumnezeu plănuieşte se întâmplă.

Domnului Isus I s-au întâmplat lucruri rele, la fel cum se întâmplă şi credincioşilor şi tuturor oamenilor. Asta spune Scriptura şi asta experimentăm şi noi în viaţă. Ioan 16:33 ne spune: ,,V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Dumnezeu nu a promis lipsa durerii şi a dezamăgirii.

,,El n-a promis doar cerul senin,
Nici flori pe cale fără pelin.
N-a promis soare fără de ploi,
Nici bucurie fără nevoi.
Dar ne-a promis din puterea Sa,
Pe drum lumină că ne va da.
Al său bogat har în încercări
Şi mângâiere în întristări.”

Domnul să-ţi dea puterea, lumina, harul şi mângâierea Lui în suferinţele tale!

Îndrăzneşte prin toate suferinţele tale!

Dragă şi scumpă măicuţă

Dragă

şi

scumpă

măicuţă,

Aceasta este a şaptezeci şi şasea primăvară în viaţa ta şi mă grăbesc să te binecuvântez. Eşti aşa de departe de mine şi cum aş dori să te îmbrăţişez şi să-ţi spun ce mult te iubesc. Tu eşti un zâmbet şi-o floare, eşti o rază de soare. Mă bucur să te sun şi să-ţi aud vocea şi încurajările tale.
Măicuţă scumpă, tu eşti cea mai mulţumitoare persoană pe care eu o cunosc, deşi ştiu că trăieşti aşa de simplu, la ţară, fără apă şi baie în casă, fără gaz şi aparatură la bucătărie. Tu eşti mulţumită cu viaţa ta, cu ce ţi-a dat Domnul. Şi ce exemplu minunat eşti pentru mine! Ce cadou minunat mi-a dat Domnul prin tine! Am învăţat şi eu de la tine să-mi doresc o viaţă simplă şi mulţumită.
Deşi au trecut mulţi ani, îmi amintesc cu drag cum cântai şi fluierai tu prin ogradă sau prin grădină când lucrai. Aşa ştiai tu să-L lauzi pe Domnul. Oamenii care treceau pe drum se opreau să asculte cântările Domnului. Am învăţat în casa părintească să iubesc cântarea şi rugăciunea. Îmi amintesc că în fiecare dimineaţă şi seară te plecai pe genunchi lângă pat şi te rugai Domnului. Dimineaţa foarte devreme te sculai să pregăteşti mâncare pentru tata căci el pleca uneori la ora patru sau cinci dimineaţa la lucru. Când pleca tata, pleca şi bunicul şi atunci bunica venea la tine cu furca şi caierul de tors. Tu ştiai să ţii fusul în mână şi torceai pentru noi, ca să ne faci haine. M-ai învăţat să croşetez şi să muncesc, dar nu prea mult, căci ai dorit ca noi să mergem la şcoală să avem o viaţă mai uşoară. Era greu la ţară, tare greu şi comuniştii ne luau aproape tot ce aveam. Tu erai mereu la lucru: când cu sapa, când cu furca, când la lucru pe hotar sau la spini la colectiv, ba chiar şi cu coasa alături de bărbaţii din sat că tata pleca la oraş dimineaţa şi se întorcea seara. Lucra şi el ca să câştige pâinea cea de toate zilele pentru cei patru copii.
Cine a crezut că şi eu voi ajunge la fermă cu sapa şi cu furca în mână?!
Şi îmi mai amintesc cum eram prezenţi la biserică la ora nouă. Şi mie îmi place să fiu la biserică înainte de a începe slujba. Ştiu că iubeşti biserica. Ai ajutat mult la lucru la biserică. Îmi amintesc multe lucruri bune pe care le-ai făcut pentru alţii. Tu eşti o slujitoare chiar şi acum, şi o mare binecuvântare pentru mulţi.
Mulţumesc Domnului pentru tine, căci eşti puternică şi curajoasă deşi nu îţi este uşor singură. În acest an se împlinesc 16 primăveri de când tata a plecat la Domnul şi se împlinesc trei primăveri de când fiica ta, Lidia, scumpa mea surioară, a plecat la Domnul după o lungă şi grea suferinţă. Bunul Dumnezeu să te mângâie şi să te păstreze sănătoasă cu trupul, sufletul şi duhul tău.
„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!
Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!” Numeri 6:24  
Te încredinţez în mâna cea bună a Domnului până ne vom vedea. Nădăjduiesc să te văd anul acesta dacă va fi cu voia Domnului.
Te iubesc mult,
ana