8 Martie

8 Martie

Geneza 8:1-19

Geneza 8:15-16: ,,Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: „Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine”!”

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe. Cum adică „Şi-a adus aminte”? A uitat El de Noe? El nu este uituc aşa cum suntem noi, ci întotdeauna Îşi aduce aminte de copiii Lui pentru a-i binecuvânta. Când Dumnezeu Şi-a amintit de Noe, El a acţionat în favoarea lui Noe.

Cum a ştiut Noe când poate să coboare din corabie? Cât timp crezi că a stat Noe în corabie cu toate animalele în jurul lui? Oare a avut răbdare sau s-a grăbit să iasă din corabie cât de repede posibil? Oare s-a gândit Noe că Dumnezeu l-a abandonat sau că l-a uitat?

Noe a ştiut că apele au secat, dar a aşteptat instrucţiuni de la Domnul. Noe a aşteptat până când Dumnezeu i-a spus să iasă din corabie. Cât de grăbiţi suntem astăzi ca să trăim aşa cum vrem noi!? O luăm de multe ori înaintea Domnului şi ne descurcăm cum ştim noi. Uităm adesea să-L întrebăm care este voia Lui chiar şi atunci când avem de luat deciziile cele mai importante. Cum am putea folosi Cuvântul lui Dumnezeu în toate circumstanţele vieţii noastre pentru a lua decizii înţelepte? Aştepţi în tăcere vocea şi ajutorul Domnului?

A-L asculta pe Domnul înseamnă a ţine cont şi de timpul potrivit, nu numai de motivaţia potrivită, de calea potrivită. Cât de mult aştepţi timpul potrivit? O iei des înaintea Domnului?

Dumnezeu Îşi aminteşte întotdeauna de copiii Lui ca să le facă bine.

Când treci prin furtuni, te simţi uitată şi părăsită? Te întrebi unde este Dumnezeul tău? Dumnezeu nu uită niciodată promisiunile Lui, datorită caracterului Său, căci El este întotdeauna credincios! Prin ce greutate treci chiar acum şi crezi că Dumnezeu te-a uitat? Ce anume te-ar face ca să te simţi acceptată şi protejată? Spune-I Domnului. Încrede-te în El.

Dumnezeu judecă răutatea omului, dar îi iubeşte şi îi protejează pe cei credincioşi. Dumnezeu nu-Şi abandonează niciodată copiii! 

Aşteaptă fără grabă instrucţiunile Domnului!

Către mama…

Către mama mea

5 frezii*

Maică, ce în dar mi te-a dat Dumnezeu,
Ca prin tine Cel Sfânt, a făcut ca și eu,
Să mă naști pe pământ, în durere și chin,
Și mi-ai fost tu portița, către-a lumii destin.

*

Îndrăznesc cu sfială, și astăzi să-ți scriu,
Că sunt bine măicuță, în al lumii pustiu.
Dar dorul de tine, din nou mă îndeamnă,
Să-ți spun cât de sfântă, te am dragă mamă !

*

La fel ca și puiul ce aripi întinde,
Spre albastru din ceruri, ce zboară prin nori,
Lăsata-m odată, eu cuibul în urmă,
De-atunci stai și plângi, după-ai tăi puișori.

*

Câte nopți nedormite, ți-au fost mângâieri,
Când la sân mă strângeai legănând…
Veghetor te-ai făcut, ca și îngerii-n cer,
În amurg ațipeai, tot cu mine în gând.

*

Plânsul meu, nu ți-a fost niciodată străin,
Când la piept mă aveai ca pe-o floare de crin.
Tu ai plâns și oftat, pentru mine în noapte,
Pe genunchi mă adormea-i, prin cuvinte și șoapte.

*

Dar ani au trecut, anotimpuri de atunci,
Puișorii tăi, nu-ți mai sunt astăzi prunci.
Zile și vremi, bătrânețea te-a învins,
Peste părul tău mamă, cu zăpadă a nins.

*

Pe cerdac, pe la poartă, tu stai mai mereu,
Și oftezi lăcrimând, când te rogi la Dumnezeu,
Ca pe uliță-n deal, cu cireși și cu poamă,
Puiul tău ca să vină, din străini dragă mamă !

*

Poate mult ți-ai dori, ani să tragi înapoi,
Armăsarul ce-i timpul, să îl ții în priboi,
Ca pe brațele tale, puii tăi să-i alinți,
Cum făceai ca pe vremuri, cu rugi multe, fierbinți

*

Astăzi ale tale brațe, sunt mai mult decât slăbite.
Palmele îți sunt crăpate, necăjite, obosite.
Pe obraji stau mărturie, urma lacrimii săpate,
Ce-ai vărsat-o pentru mine, dragă mamă zi și noapte.

*

Mulțumesc pentru tot, dragă mamă vreau să-ți spun,
N-am făcut-o la timp, la moment oportun.
Mulțumesc lui Isus, pentru tine mamă sfântă,
Și că ești a mea măicuță, inima în piept îmi cântă !

*

Calendarul îmi arată, că e ziua ta măicuță.
Știu că zorii iar te-au prins, așteptând pe-a ta băncuță.
De aici din depărtare, îți trimit a mele rânduri,
Că îmi ești icoana vieții, ce-mi trezesc a mele gânduri .

*

Viorel Balcan 8 martie 2013

*

*

Dragă şi scumpă măicuţă

Dragă

şi

scumpă

măicuţă,

Aceasta este a şaptezeci şi şasea primăvară în viaţa ta şi mă grăbesc să te binecuvântez. Eşti aşa de departe de mine şi cum aş dori să te îmbrăţişez şi să-ţi spun ce mult te iubesc. Tu eşti un zâmbet şi-o floare, eşti o rază de soare. Mă bucur să te sun şi să-ţi aud vocea şi încurajările tale.
Măicuţă scumpă, tu eşti cea mai mulţumitoare persoană pe care eu o cunosc, deşi ştiu că trăieşti aşa de simplu, la ţară, fără apă şi baie în casă, fără gaz şi aparatură la bucătărie. Tu eşti mulţumită cu viaţa ta, cu ce ţi-a dat Domnul. Şi ce exemplu minunat eşti pentru mine! Ce cadou minunat mi-a dat Domnul prin tine! Am învăţat şi eu de la tine să-mi doresc o viaţă simplă şi mulţumită.
Deşi au trecut mulţi ani, îmi amintesc cu drag cum cântai şi fluierai tu prin ogradă sau prin grădină când lucrai. Aşa ştiai tu să-L lauzi pe Domnul. Oamenii care treceau pe drum se opreau să asculte cântările Domnului. Am învăţat în casa părintească să iubesc cântarea şi rugăciunea. Îmi amintesc că în fiecare dimineaţă şi seară te plecai pe genunchi lângă pat şi te rugai Domnului. Dimineaţa foarte devreme te sculai să pregăteşti mâncare pentru tata căci el pleca uneori la ora patru sau cinci dimineaţa la lucru. Când pleca tata, pleca şi bunicul şi atunci bunica venea la tine cu furca şi caierul de tors. Tu ştiai să ţii fusul în mână şi torceai pentru noi, ca să ne faci haine. M-ai învăţat să croşetez şi să muncesc, dar nu prea mult, căci ai dorit ca noi să mergem la şcoală să avem o viaţă mai uşoară. Era greu la ţară, tare greu şi comuniştii ne luau aproape tot ce aveam. Tu erai mereu la lucru: când cu sapa, când cu furca, când la lucru pe hotar sau la spini la colectiv, ba chiar şi cu coasa alături de bărbaţii din sat că tata pleca la oraş dimineaţa şi se întorcea seara. Lucra şi el ca să câştige pâinea cea de toate zilele pentru cei patru copii.
Cine a crezut că şi eu voi ajunge la fermă cu sapa şi cu furca în mână?!
Şi îmi mai amintesc cum eram prezenţi la biserică la ora nouă. Şi mie îmi place să fiu la biserică înainte de a începe slujba. Ştiu că iubeşti biserica. Ai ajutat mult la lucru la biserică. Îmi amintesc multe lucruri bune pe care le-ai făcut pentru alţii. Tu eşti o slujitoare chiar şi acum, şi o mare binecuvântare pentru mulţi.
Mulţumesc Domnului pentru tine, căci eşti puternică şi curajoasă deşi nu îţi este uşor singură. În acest an se împlinesc 16 primăveri de când tata a plecat la Domnul şi se împlinesc trei primăveri de când fiica ta, Lidia, scumpa mea surioară, a plecat la Domnul după o lungă şi grea suferinţă. Bunul Dumnezeu să te mângâie şi să te păstreze sănătoasă cu trupul, sufletul şi duhul tău.
„Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!
Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!” Numeri 6:24  
Te încredinţez în mâna cea bună a Domnului până ne vom vedea. Nădăjduiesc să te văd anul acesta dacă va fi cu voia Domnului.
Te iubesc mult,
ana