Amintiri cu fratele Andraş din Arad

Mesaj din partea familiei Burcă din Chicago

Despre un frate mult preţuit, lucător neobosit, alături de care elanul sfânt îţi era întregit şi nimic nu părea prea greu când era vorba de lucrarea lui Dumnezeu.

Poetul cântării spunea ,,Sfârşită-i truda şi-o altă viaţă am pe vecie cu-al meu Isus.

Robul Domnului, fratele Andraş, mutat acum în locurile regale a trudit mult în lucrarea Domnului, având acum o altă viaţă ca moştenire cu Domnul Isus.

L-am cunoscut personal ca pe unul din stâlpii Bisericii din Aradul Nou, chiar de la începuturile modeste, alături de fraţii: Sabo, Opriş, Grosolina.

Nu i-a fost uşor mai ales că sănătatea sorei Mariţa era şubredă şi cei doi copii trebuiau crescuţi în frica de Domnul. Am auzit-o pe sora Mariţa spunându-i deseori cu vocea ei blândă: ,,Măi, bărbate, dar tu nu mai ai şi casă?” devotamentul ei, de copil al Domnului, de soţie credincioasă şi de mamă bună, i-a îngăduit fratelui Andraş să se jertfească în lucrare mai ales văzând cum biserica creştea în numă prin botezurile de noi convertiţi. În scurt timp clărirea s-a extins şi biserica s-a mărit. În Felnac, Fântânele, Sânicolau, Firiteaz, Fiscut, Zădăreni, Zăbrani etc., pilda lui de slujire şi devotament a fost şi este mult apreciată. De asemenea fiul lui, Nuţu Andraş, plecat în America, la Hickory a avut un traseu asemănător, cu o generaţie mai târziu.

Eu fiind martor ale unor lucruri pe care Domnului le-a făcut prin viaţa robului Său, fratele Andraş, în acei ani frumoşi, sunt recunoscător Domnului pentru influenţa pe care a avut-o pentru familia noastră (eu, soţia şi cei doi copii: Gabriel şi Sergiu).

Îi păstrăm o frumoasă aducere aminte şi am rămas apropiaţi de familia lor, mai ales de fiul lor Nuţu Andraş. Credem cuvintele profetului Daniel că sunt adevărate pentru fratele Andraş, căci el se va scula iarăşi odată în partea lui de moştenire în Împărăţia Tatălui.

Dorim ca mângâierea Tatălui din cer să fie cu Nuţu, cu Cici şi mai ales cu sora Mariţa. Veşnicia nu va fi de ajuns să parcurgem stările de har, evanghelizările împreună cu fratele Băbuţ, cu fratele Pavel Chiu, serviciile de priveghiuri şi înmormântări, de unde fratele Andraş era nelipsit şi însoţit cu drag de noi toţi cei care îl sprijineam.

 

Aurel Burcă, Chicago

Advertisement

3 thoughts on “Amintiri cu fratele Andraş din Arad

  1. Scumpa familie si biserica indoliata,

    Dumnezeu sa va mangaie inimile indoliate si indurerate in urma plecarii la cele vesnice a fratelui Andras!

    parca a fost ieri doar cand ne-am intalnit prima data, dupa ce am venit pastor la biserica Biruinta din Aradul Nou… Energia si pasiunea ce il caracteriza pentru lucrarea Domnului m-au impresionat de la inceput. Cred ca pentru toti cei ce am avut harul sa il cunoastem pe fratele Andras, acum in urma plecarii dansului, ne ramane amintirea unui om ACTIV pe ogorul Evangheliei.
    Siguranta cu care statea inaintea multimii intotdeauna cand predica Cuvantul lui Dumnezeu, coerenta in vorbire, prestanta atat in idei cat si in alegerea cuvintelor folosite, timbrul vocii aparte, si alte calitati deosebite ce le-a avut, l-au facut sa fie figura emblematica in randul celorlalti diaconi ordinati in cultul baptist, dar in acelasi timp, l-au ridicat pana acolo ca “rivaliza” cu multi pastori sau predicatori din bisericile noastre. Ca dovada fiind faptul ca multi ani la rand slujind bisericiile din jurul Aradului, chiar a facut slujba unui adevarat pastor.
    Intotdeauna a fost omul de nadejde, pe care pute-ai conta. Se implica pana dincolo de limite, fie ca era vorba de timoul lui, de sanatatea lui, fie ca era vorba de banii lui. Un extraordinar administrator si organizator, sociabil, cald la vorba, stia sa ascult oamenii, stia sa se apropie de oameni, intr-un cuvant: UN OM EXTRAORDINAR si UN COPIL DE DUMNEZEU EXTRAORDINAR!

    Asa mi-l amintesc fe fratele ANDRAS!

    Dumnezeu sa va binecuvinteze!!!
    1 Tes. 4:13-18

    Cu dragoste frateasca: pastor DELIU Z. IONUT din Chicago
    First Romanian Baptist Church of Chicago

  2. Amintiri cu Fratele Andras
    Eu tin minte cand am stat cu famila Andras. Zilele acestea mi-au fost foarte placute caci ei m-au iubit foarte mult. Ei au tinut la mine, si m-au socotit drept nepoata a lor. I-am adresat “Tati” si “Mami”, caci asa mi-au spus lor sa-i spuna. Am lucrat impreuna cu ei la gradina, si la ei, si la casa tatalui lor. Am mers cu ei in sat, si o data am cantat un duet impreuna cu Tati. O data cand el a predicat la Biserica Biruinta, el m-a prezentat ca fiica lor din America. Tin minte mai o data m-am dus cu Tati la o noapte de priveg, si el a spus unui prieten al lui ca sunt fata lor. Cand am fost la ei, am ajutat cu mancare. Mami m-a invatat cum de taiat o gaina.
    Tin minte cand m-am dus cu tinerii la tabara, si Tati s-a sculat foarte de vreme ca sa ma duca cu masina la statiunea trenului, si m-a pupat, si a luat ramas bun dela mine, cum facea si ceilalti parinti care au adus pe tinerii lor. Cand am plecat in Ucraina prima data, el m-a dus la statiune si m-a ajutat sa-mi gasesc busul cu care m-am si dus. Alta data, cand plecam cu trenul in Ucraina ca sa fiu acolo un timp mai prelungat, el m-au luat la tren, si mi-a fost greu sa ma despartit de el si de mami, caci asa mult ma iubeau.
    Prima data cand am stat un an la Romania, de multe ori am simtit fara familia, dar cand am mai venit si am stat la familia Andras, am simtit chiar ca am o familia, ca nu-s strain la ei, ci-s acasa. M-au primit cu atata drag, si chiar am socot parintii mei romani.
    Tati a fost un exemplu bun mie. Tin minte cand mi-a spus ca el are o lista cu sute de oameni pentru care se roage in fiecare zi, si cred ca eu am fost unul pe lista aceea. El nu numai facea lucrarea Domnului prin predicarea in cele 4 sate, ci chiar a iubit pe oameni, si cred ca de aceea, foarte multi il iubeau. El a ajutat pe cei la bisericile lui, nu numai prin predicarea cuvantului, ci si s-a ocupat de fiecare in mod deosebit, ajutandu-i sa traiasca o viata mai buna, sa se casatoreasca, si sa traiasca pentru Domnul.
    Aveam dorinta tare sa mai vin in tara o data sa stau la familia Andras, sa ne bucuram impreuna, si plang ca imi dau seama ca-i prea tarziu. Totusi, ma bucur mult ca stiu ca avem nadejdea sa mai revedem pe pamantul cel nou, cand Dumnezeu chiar vine sa traiasca in mijlocul poporului Sau. In ziua aceea, nu va mai fi moartea sa ne despartim, si putem sa ne bucuram impreuna cu Domnul in vecii vecilor.
    Tati, te iubesc, si tanjesc dupa ziua in care vom fi reuniti, nu aici pe pamantul acesta stricat, ci in tara acea buna. Tati deja a s-a ispravit alergarea, si a apucat de viata vesnica; tanjesc si eu dupa tinta aceasta! Filipeni 3:11-12 „ …ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.”

  3. Pentru mine si familia mea fratele Andras a fost un om deosebit.A stiut intodeauna ce sa spuna si cum sa spuna ca sa ofere incurajare.Personal,am fost incurajata de multe ori de cuvintele pline de intelepciune ale fratelui.Intotdeauna cand am avut o problema l-am sunat pe fratele ca sa se roage pentru mine,iar inima lui a fost intotdeauna deschisa pentru cererile mele.A fost un om deosebit,care il iubea pe Dumnezeu si lucrarea Lui.Mi-l amintesc intr-o zi de joi cum venea la biserica pe jos abia umbland pentru ca il durea piciorul,iar masina ii era la reparat si m-am gandit cata iubire poate avea acest om pentru Dumnezeu!
    Acum se bucura el de iubirea lui Dumnezeu pe care l-a slujit si l-a iubit.

    Dumnezeu sa poarte de grija familiei care a ramas in urma lui si sa le stearga lacrimile!

    Fiti binecuvantati de Dumnezeu!

    Adeline

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s