12 Februarie

Geneza 4:9-16

Geneza 4:16: ,,Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.”

Chiar dacă a regretat Cain rezultatul mâniei lui (crima – l-a ucis pe fratele lui), nu s-a pocăit de faptele lui, ci a căutat propriul bine, şi-a plâns de milă pentru că pedeapsa este prea grea pentru el, a minţit că nu ştie unde este fratele lui; totul se învârtea în jurul lui. Apoi, Cain a ales să meargă din prezenţa Domnului în ţara Nod. Nu i-a părut rău pentru păcatul lui, a regretat numai consecinţele păcatului. Te temi de păcat sau numai de consecinţele lui? Îţi pare rău de păcatul tău sau numai de consecinţele lui?

O viaţă trăită departe de Dumnezeu aduce judecata lui Dumnezeu peste viaţa ta. Păcatul aduce judecată şi pedeapsă. Păcatul are consecinţe. El nu este trecut cu vederea. Pentru ce suferi chiar acum? Te gândeşti să-ţi ceri iertare? Ce a făcut Cain în loc să îşi ceară iertare? Trebuie să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu şi de la alţii pentru mânia ta? Pentru care lucruri trebuie să-ţi ceri iertare? Când îţi vei cere iertare?

Care a fost atitudinea lui Cain în comparaţie cu atitudinea lui David după ce a păcătuit? S-a rugat Cain? Nu. S-a rugat David? Iată rugăciunea lui David: ,,Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, deci, să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu! Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.  Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Psalmul 51:1-12).

Dumnezeu încearcă încă o dată să-l ajute pe Cain, dar acesta respinge calea Domnului. Minte, zicând că nu ştie unde este fratele lui. Apoi, este sarcastic: ,,Sunt eu păzitorul fratelui meu?”. Judecata lui Dumnezeu cade asupra lui: va fi un fugar toată viaţa lui. Lui Cain nu-i place pedeapsa Domnului şi se plânge că ea este prea grea pentru el. A refuzat orice formă de pocăinţă. Acest spirit persistent de auto compătimire este tipic celor care sunt răzvrătiţi împotriva Domnului. Cain este pierdut pentru veşnicie prin faptul că alege să plece din prezenţa Domnului în ţara Nod. El a trăit departe de Dumnezeu şi din punct de vedere fizic şi din punct de vedere spiritual.

Dumnezeu are şi astăzi căile Lui, prin care ne arată dacă viaţa şi activităţile noastre sunt plăcute înaintea Lui. Duhul Sfânt foloseşte Biblia ca să ne descopere păcatul şi consecinţele lui. Ne ajută să vedem zidul de despărţire dintre noi şi El, zid cauzat de păcat. Poate că nu eşti aşa de păcătoasă ca şi vecina ta, dar nu trebuie să ne comparăm cu nimeni, ci e necesar să ne mărturisim păcatul pentru a primi iertare. Duhul Sfânt ni-L descoperă pe Hristos, Cel ce ne iartă păcatele.

Care este atitudinea ta atunci când cineva îţi spune că ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu? Te rogi? Ceri iertare? Mărturiseşti păcatul? Te duci departe de cei credincioşi? Ce trebuie să facă o persoană ca să fie acceptată de Domnul? În 1 Ioan 1:9, ni se spune: ,,Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Mărturisirea şi pocăinţa sunt necesare ca să fim iertaţi.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru că ierţi păcatele mele!