7 Octombrie

Geneza 32:9-12: ,,Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine! Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu şi iată că acum fac două tabere. Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii. Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

Iacov s-a rugat Domnului. Este important să ne rugăm, să recunoaştem cine este Dumnezeu şi care sunt promisiunile Lui faţă de copiii Lui. Este important să vedem căderile şi nevoile noastre. Este important să-I dăm slavă şi glorie Domnului, stabilind o relaţie personală cu El în fiecare zi. Atitudinea inimii este importantă. Noi creştem în credinţă şi în cunoaşterea Domnului în fiecare zi.

Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov şi Domnul Dumnezeul meu, recunosc că relaţia mea cu Tine este cel mai important lucru din viaţa mea. Tu eşti Dumnezeul cel viu şi adevărat. Da, numai în Tine mi se încrede sufletul; de la Tine îmi vine ajutorul. Da, Tu eşti Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, cred Cuvântul Tău, care îmi arată voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită şi vreau să ascult de poruncile Tale. Mă uit la Tine, nu la resursele mele. Mă încred în Tine, nu în puterea mea.

Îmi mărturisesc zilnic păcatele ca să mă ierţi şi să mă binecuvântezi cu prezenţa Ta. Nu îi învinovăţesc pe alţii pentru necazurile mele, ci, cu umilinţă, recunosc nevrednicia mea.

Îți mulţumesc pentru harul Tău. Îți mulţumesc pentru bunătăţile şi îndurările Tale. Credincioşia Ta este aşa de mare! Mă bucur pentru protecţia Ta. Eu sunt sub ocrotirea Ta. Mă odihnesc la umbra aripilor Tale. Tu îmi întăreşti credinţa şi-mi dai o inimă curată. Tu eşti ajutorul şi slava mea; stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

Mă bucur să mă rog specific, pentru fiecare detaliu din viaţa mea. Tu mă ajuţi să văd pentru ce să mă rog şi apoi, îmi dai putere să mă încred în Tine. Îmi vărs tot focul inimii mele înaintea Ta. Nu-mi ascund trăirile şi emoţiile mele, ci le prezint în rugăciune, ca Tu să mă izbăveşti de rău şi să mă mângâi. Cred promisiunile Tale, căci sunt adevărate. Mă bazez pe Cuvântul Tău, căci este adevărul.

“Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterg fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, deci, să pătrundă înţelepciunea în mine! Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curată; spală-mă şi voi fi mai albă decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci, voi învăţa căile Tale pe cei care le calcă şi păcătoşii se vor întoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina mea şi limba mea va lăuda îndurarea Ta (Psalmul 51).

Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda Ta!

Tu nu ne faci după păcatele noastre, nu ne pedepseşti după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Ta pentru cei care se tem de Tine; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtezi Tu fărădelegile noastre de la noi (Psalmul 103).

La Tine, Doamne, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Ta ne-am răzvrătit! Dumnezeule, ai milă de mine, păcătoasa! Ajută-mă să rămân smerită. Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii. Ia aminte la strigătele mele. Izbăveşte-mă de cei care mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine. Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine (Psalmul 77).

Domnul este Izbăvitorul meu şi al tău!