24 Octombrie

Geneza 35:1-29

Geneza 35: 2-3: ,,Iacov a zis casei lui şi tuturor celor care erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele,  ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”

După ce Iacov şi familia lui s-au pocăit (au părăsit păcatul, s-au curăţit şi s-au schimbat), au plecat la Betel, unde Domnul i-a vorbit prima dată lui Iacov, pe când fugea de fratele lui, Esau. Domnul a venit din nou să-i vorbească lui Iacov. Apoi, Dumnezeu S-a înălţat de la el, din locul de unde îi vorbise. Şi Iacov a ridicat un stâlp de aducere-aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp din piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu: Betel.

Domnul vine să-mi vorbească şi mie. Ce fac eu după ce îmi vorbeşte Dumnezeu? Păstrez eu o aducere-aminte? Ce jertfă aduc eu Domnului ca recunoştinţă că El mi-a vorbit? Am eu un loc unde notez cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca ele să rămână o amintire pentru mine pentru tot restul vieţii mele? Cum vorbeşte Domnul?

Exodul 33:11: ,,Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.”

Deuteronomul 5:24: ,,Şi aţi zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni şi totuşi au rămas vii.”

Ezechiel 3:22: ,,Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo şi mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!”

Ioan 14:23-24: ,,Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.”

Dumnezeul nostru nu este o fiinţă divină, care priveşte de departe, din ceruri, ca să vadă ce face fiecare, ci El este cu noi, în noi, în orice clipă din viaţă. Mărimea Lui este nepătrunsă.

Necazurile care au venit în viaţa lui Iacov i-au amintit că el nu şi-a împlinit juruinţa înaintea Domnului, juruinţa pe care a făcut-o la Betel, înainte de a pleca la unchiu său, Laban (Geneza 28:20). Ar fi trebuit ca să-şi ia în serios responsabilitatea de cap de familie şi să îşi ducă familia în ţara Canaan. El trebuia să îşi aducă toată familia lui într-o relaţie corectă cu Dumnezeul cel viu. Simţi responsabilitatea pe care o ai: să aduci familia ta într-o relaţie corectă cu Dumnezeul cel viu? Ce faci ca să-ţi împlineşti responsabilităţile?

Roagă-te zilnic pentru fiecare membru din familia ta să aibă o relaţie bună cu Domnul!