16 Noiembrie

Geneza 38:1-30

Geneza 38: 26a: ,,Iuda le-a cunoscut şi a zis:  „Ea este mai puţin vinovată decât mine.”

Păcatul cauzează nefericire, suferinţă şi durere. În familia lui Iacov s-au întâmplat multe lucruri rele. Iacov a fost vinovat pentru că l-a iubit mai mult pe Iosif decât pe ceilalţi fii. Fraţii lui Iosif au fost vinovaţi pentru că l-au urât pe Iosif. Ura este păcat şi are consecinţe foarte grave. Iuda a fost vinovat faţă de nora lui, Tamar. Tamar a folosit o metodă greşită, chiar dacă dorinţa ei a fost bună. Crezi că Iosif a fost vinovat prin atitudinea sa (mândria –niciunul dintre fraţii lui nu avea o haină pestriţă ca el –, el îi spunea tatălui lucruri rele despre fraţii lui)?

Şi în familiile noastre se întâmplă multe lucruri rele, care cauzează gelozie şi ură. Inima omului nu s-a schimbat, căci Însuşi Dumnezeu spune că inima omului este deznădăjduit de rea şi nespus de înşelătoare. În familie, când un copil este favorizat, se dezvoltă resentimentele şi, în ciuda tuturor eforturilor părinţilor, rămân răni care nu se vindecă sau cicatrice care amintesc tot timpul despre o anumită durere din trecut. Relaţiile din copilărie, dintre fraţi au un impact puternic  şi produc  efecte negative sau pozitive care persistă toată viaţa, trecând din generaţie în generaţie.

Care sunt câteva principii care pot să îi călăuzească pe părinţi şi pe copii ca să păstreze dragostea, suportul şi loialitatea? Cum se rezolvă conflictele, gelozia, competiţia în casă, în aşa fel încât părinţii să ajungă să vadă într-o zi că toţi copiii lor se înţeleg bine între ei?

Eşti atentă cum foloseşti un copil ca autoritate în lipsa ta? Fixezi limite şi reguli clare? Este toată lumea mulțumită și în pace când te întorci acasă? Eşti  tentată să îl compari pe unul dintre copii cu alţii care sunt mai talentaţi sau mai frumoşi? Poţi să alegi să încurajezi copilul pentru o trăsătură de caracter (bunătate, blândeţe, hărnicie etc.), în loc să comentezi ţinuta lui fizică? Copiii sunt în formare şi îşi dezvoltă personalitatea, abilităţile, atitudinile şi obiceiurile. Etichetele (poreclele) şi comparaţiile între copii deschid uşa pentru relaţii nesănătoase în viitor.

Observi când un copil profită de altul? Eşti creativă în rezolvarea conflictelor? Urmăreşti obiceiurile nesănătoase (superioritatea unuia faţă de altul)? Îi laşi pe copii să-şi exprime sentimentele, frustrările etc. şi iei măsuri? Recunoşti că vor fi momente când vei vedea agresiune, resentimente, gelozie sau mânie? Crezi că este necesar să înţelegi sentimentele copilului sau îi spui simplu să nu fie nervos?

Care sunt valorile în familia ta? Integritatea? Loialitatea? Adevărul? Bucuria? Respectul? Rugăciunea? Cuvântul lui Dumnezeu? Pacea? Dragostea? Îi implici pe toţi copiii pentru a face anumite lucruri împreună? Îi încurajezi să se aprecieze unul pe altul? Îi înveţi să se roage unul pentru altul cu voce tare?

Eşti deschisă să primeşti ajutor într-o problemă care durează prea mult? Dacă intervine o boală în familie şi unul dintre copii are nevoie de mai multă îngrijire, ce vei face ca ceilalţi să nu se simtă neglijaţi şi nedreptăţiţi?

Ce imagine îţi apare înaintea ochilor când te gândeşti la relaţiile din casa părintească? Familiile sunt modele pentru copii în ceea ce priveşte interacţiunea dintre toţi membri familiei (unchi, mătuşi, nepoţi şi familiile lor). Cât de mult ne apreciem noi unii pe alţii? Cum menţinem contactul unul cu altul atunci când ne despart distanţe mari? Am lăsat noi critica şi resentimentele să fie evidente şi nerezolvate? Ce amintiri avem când ne gândim la fraţii şi la surorile noastre?

Cât  încă mai suntem în viaţă, avem harul să refacem toate relaţiile de familie. Dacă ai amintiri dureroase despre familia ta, nu uita că nimeni nu este perfect pe pământ  şi nu există părinţi perfecţi. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem învăţa și noi, cât şi copiii noştri ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună, în unitate și dragoste.

Doamne, ajută-mă să preţuiesc familia pe care Tu mi-ai dăruit-o!