19 Noiembrie

Geneza 39:1-20

Geneza 39:3: ,,Stăpânul lui Iosif a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

Domnul era cu Iosif în orice clipă. De ce era Domnul cu Iosif şi făcea să-i meargă bine de ori ce se apuca? Pentru că a trecut cu bine examele vieţii? Cum treci tu examenele vieţii? Dacă astăzi experimentezi nedreptate, ură, mărturii mincinoase, violenţă fizică sau verbală, eşti tentată să întrebi: ,,Unde este Dumnezeu?”

Dumnezeu poate folosi suferinţa în multe feluri, dar întotdeauna ea este legată de caracterul şi de credinţa omului care suferă. Câteodată, oamenii lui Dumnezeu trec prin mari greutăţi. Ca să primească lumină şi claritate în ceea ce priveşte scopul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie eliberaţi de ceea ce nu aparţine Împărăţiei Domnului.

Când fraţii lui Iosif l-au respins şi l-au vândut, ei nu ştiau nimic din ceea ce avea Dumnezeu în plan pentru fratele lor mai mic. Într-o zi, el, Iosif, fratele lor mai mic, va fi înălţat în putere, ajungând al doilea după împărat (prim-ministru) în împărăţia cea mai mare din vremea aceea. Nu au ştiut că Dumnezeu va folosi ura lor, suferinţa şi umilirea, ca pregătire pentru Iosif, pentru ca el să ajungă conducător. Iosif îi va salva pe fraţii lui, care l-au urât şi l-au batjocorit. Prin Iosif, Dumnezeu a pregătit un loc în Gosen, unde i-a ascuns, i-a disciplinat şi i-a înmulţit ca să devină un popor, timp de patru sute treizeci de ani.

Înainte ca Dumnezeu să-l înalţe pe Iosif, el a suferit umilire şi singurătate timp de treisprezece ani. Deși a fost integru şi credincios, a fost uitat (de paharnic). Te aştepţi ca celui ce-i faci bine să te răsplătească cu bine? Fă bine omului şi apoi fugi de el! Aşteaptă răsplată de la Domnul!

Crezi că l-a durut pe Iosif purtarea celor din jur? Una dintre cele mai mari suferinţe este nedreptatea. Şi când mai vin şi alte necazuri, multe întrebări îi macină pe oameni: De ce? Ce am greşit? De ce eu? De ce Dumnezeu mă lasă să trec pe aici, deşi eu Îl iubesc? Poate că şi Iosif şi-a pus aceste întrebări. Cred că cele două vise l-au ajutat pe Iosif să recunoască şi să-şi amintească de promisiunea lui Dumnezeu pentru el. De multe ori, pornim la drum cu o mare bucurie pentru că Domnul ne-a descoperit un viitor strălucit. Apoi, vine încercarea (neprevăzutul, neaşteptatul) şi se pare că mergem din umilire, într-o umilire şi mai mare. Şi din tot ceea ce era o bază pentru noi, o siguranţă (dragostea familiei şi a celor din jur, părtăşia, confortul, cariera etc.), nu rămâne nimic. Suntem uitaţi (Geneza 40:23). Nu putem urca dacă întâi nu coborâm. Domnul Isus S-a coborât în mormânt înainte de a fi înălţat (Filipeni 2:9-11).

Domnul este cu tine când treci prin vale! Nu uita că vine şi înălţarea!