Dreptatea lui Dumnezeu

Apocalipsa 16:1-21

Ieremia 9:24: ,,Ci, cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

Dacă Dumnezeu iubește omenirea, cum o va pedepsi așa de sever? Cum va putea Dumnezeu să distrugă omenirea pe care El a creat-o? Poate Dumnezeul care trimite judecata, să fie și îndurător? Realitățile judecății descrise în Apocalipsa pot fi tulburătoare. Vestea cea bună este că Adevărul – Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul Lui sunt suficient de puternice să răspundă la întrebările cinstite. Identitatea lui Dumnezeu nu poate fi compartimentată. Dumnezeu este în același timp har și adevăr, dragoste și neprihănire, dreptate și îndurare. Noi, uneori, luăm decizii bune care îi rănesc pe alții, dar mai pe urmă este spre binele suprem al tuturor.

Cum se împacă dragostea cu dreptatea? Complexitatea caracterului lui Dumnezeu este deasupra puterii noastre de înțelegere. Dreptatea lui Dumnezeu are mai multe fețe. Implică neprihănirea Lui, mânia față de păcat, pedeapsa pentru rău și răsplătirile Lui. Neprihănirea lui Dumnezeu ne este descoperită în legile și faptele Lui. Poruncile și judecățile Lui sunt standardul perfect care prezintă pedepsele și răsplățile Lui. El îl apără pe cel ce se pocăiește, pe cel nevoiaș care nu primește ajutor de la oameni. Toate căile Lui sunt drepte, pe măsură ce El aduce creația și societatea umană în ordine perfectă.

Judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Acest adevăr este cel mai bine înțeles când vedem degradarea umană pe care lumea o minimalizează. Mulți se cred buni, căci se compară cu alții mai răi decât ei, dar toți suntem mai răi decât vedem și admitem. Cultura modernă nu numai că respinge învățăturile Bibliei, dar neagă existența lui Dumnezeu și standardul Lui de bine și rău. Cei ce neagă conceptul și gravitatea păcatului vor respinge și conceputul judecății divine. Biblia respinge ideea că omul este bun, căci toți s-au născut în păcat și sunt păcătoși. Păcatul rănește, îi ofensează pe alții și este împotriva lui Dumnezeu (Psalmi 51:4). Chiar și cei ce sunt considerați oameni buni după standardul omenesc, sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Curăția și sfințenia lui Dumnezeu dezvăluie seriozitatea păcatului.

Mânia omului este motivată de apărarea unuia împotriva altuia. Mânia lui Dumnezeu este răspunsul față de păcat și răul care aduce devastarea altora.  Mânia lui Dumnezeu este înrădăcinată în dragostea Lui față de păcătos, pentru că El urăște răutatea care rănește pe poporul Lui. Răspunsul Lui față de impactul răului asupra noastră este că vine în ajutorul nostru. Când Dumnezeu judecă păcatul și răul, face dreptate.

Doamne, cred că Tu faci milă, judecată și dreptate pe pământ!