Matei 22:15-33

Matei 22:29: ,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

O, câtă rătăcire există în lume! O, câtă rătăcire există în unele familii! O, câtă rătăcire există în unele biserici! O, ce puţini cunosc Scripturile! O, ce puţini cunosc puterea lui Dumnezeu! Să ne cercetăm zilnic, să vedem dacă suntem rătăciți! În zilele noastre, aparenţa este foarte importantă. Vrem să lăsăm impresii bune despre noi tuturor celor din jur. Presiunea celor din jur în ceea ce priveşte felul în care arătăm pe dinafară, poate cauza neglijarea realităţii ce se ascunde sub ceea ce se vede. Dar pe Dumnezeu nu Îl poate nimeni păcăli. El ne cunoaşte şi ne cere să fim oameni reali. Cerinţele Lui sunt clare şi drepte. Fariseii, cărturarii, saducheii şi învăţătorii Legii au venit la Domnul Isus şi căutau să-L prindă cu vorba. I-au adresat trei întrebări. Răspunsurile şi întrebarea Domnului Isus i-au lăsat fără cuvinte.

Domnul Isus a vorbit în pilde pentru ca oamenii să se cerceteze şi să-şi vadă erorile, păcatele şi falsul în care trăiau. Învăţătorii religioşi ai vremii nu numai că ei erau fără roadă, dar au cauzat căderea naţiunii întregi. Ei au promis că vor sluji Domnului, dar nu L-au slujit. Au refuzat mereu să răspundă la invitaţia Domnului Isus. Cei care s-au recunoscut în pildele prezentate, L-au atacat şi mai mult pe Domnul şi au planificat să-L discrediteze în mod public.

Conducătorii iudei s-au unit împotriva Domnului. Au venit la El afişând un respect fals, chiar L-au flatat cu întrebarea lor: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Au recunoscut integritatea Domnului Isus. Întrebarea părea rezonabilă, dar era o cursă, o şiretenie din partea lor. Au crezut că Domnul Isus va fi un iudeu devotat care va fi împotriva plătirii taxelor către Romani, care îi stăpâneau. Revolta împotriva Romanilor era gata să izbucnească. Dacă ar fi dat un sfat împotriva plătirii taxelor, ar fi fost raportat imediat. Dacă ar fi spus că este drept înaintea lui Dumnezeu să plăteşti taxe, urmaşii s-ar fi putut să-I întoarcă spatele şi să nu-L mai urmeze pe Domnul Isus. Mulţi dintre cei ce au strigat: ,,Osana, Fiul lui David!”, doreau ca Domnul să-i elibereze de sub stăpânirea romană. Naţionaliştii iudei credeau că plătirea taxelor către romani era o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu a fost prins în plasa celor ce Îl flatau, căci le-a cunoscut intenţiile şi a condamnat ipocrizia lor în mod public. A cerut un ban pe care de fapt era chipul Cezarului şi le-a spus că acest ban aparţine Cezarului. De fapt Domnul Isus a făcut mai mult decât să evite înşelăciunea lor. El le-a dat oportunitatea să înveţe un principiu de bază care se aplică şi astăzi în toate ţările. Noi datorăm ţării în care trăim multe lucruri; noi datorăm respectul faţă de legile ţării, legi care nu ne cer să fim împotriva legilor lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să înţeleg ce spun Scripturile despre datoriile mele!