De ce ne rătăcim?

Matei 22:15-33

Matei 22:29: ,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

O, câtă rătăcire există în lume! O, câtă rătăcire există în unele familii! O, câtă rătăcire există în unele biserici! O, ce puţini cunosc Scripturile! O, ce puţini cunosc puterea lui Dumnezeu! Să ne cercetăm zilnic, să vedem dacă suntem rătăciți! În zilele noastre, aparenţa este foarte importantă. Vrem să lăsăm impresii bune despre noi tuturor celor din jur. Presiunea celor din jur în ceea ce priveşte felul în care arătăm pe dinafară, poate cauza neglijarea realităţii ce se ascunde sub ceea ce se vede. Dar pe Dumnezeu nu Îl poate nimeni păcăli. El ne cunoaşte şi ne cere să fim oameni reali. Cerinţele Lui sunt clare şi drepte. Fariseii, cărturarii, saducheii şi învăţătorii Legii au venit la Domnul Isus şi căutau să-L prindă cu vorba. I-au adresat trei întrebări. Răspunsurile şi întrebarea Domnului Isus i-au lăsat fără cuvinte.

Domnul Isus a vorbit în pilde pentru ca oamenii să se cerceteze şi să-şi vadă erorile, păcatele şi falsul în care trăiau. Învăţătorii religioşi ai vremii nu numai că ei erau fără roadă, dar au cauzat căderea naţiunii întregi. Ei au promis că vor sluji Domnului, dar nu L-au slujit. Au refuzat mereu să răspundă la invitaţia Domnului Isus. Cei care s-au recunoscut în pildele prezentate, L-au atacat şi mai mult pe Domnul şi au planificat să-L discrediteze în mod public.

Conducătorii iudei s-au unit împotriva Domnului. Au venit la El afişând un respect fals, chiar L-au flatat cu întrebarea lor: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Au recunoscut integritatea Domnului Isus. Întrebarea părea rezonabilă, dar era o cursă, o şiretenie din partea lor. Au crezut că Domnul Isus va fi un iudeu devotat care va fi împotriva plătirii taxelor către Romani, care îi stăpâneau. Revolta împotriva Romanilor era gata să izbucnească. Dacă ar fi dat un sfat împotriva plătirii taxelor, ar fi fost raportat imediat. Dacă ar fi spus că este drept înaintea lui Dumnezeu să plăteşti taxe, urmaşii s-ar fi putut să-I întoarcă spatele şi să nu-L mai urmeze pe Domnul Isus. Mulţi dintre cei ce au strigat: ,,Osana, Fiul lui David!”, doreau ca Domnul să-i elibereze de sub stăpânirea romană. Naţionaliştii iudei credeau că plătirea taxelor către romani era o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu a fost prins în plasa celor ce Îl flatau, căci le-a cunoscut intenţiile şi a condamnat ipocrizia lor în mod public. A cerut un ban pe care de fapt era chipul Cezarului şi le-a spus că acest ban aparţine Cezarului. De fapt Domnul Isus a făcut mai mult decât să evite înşelăciunea lor. El le-a dat oportunitatea să înveţe un principiu de bază care se aplică şi astăzi în toate ţările. Noi datorăm ţării în care trăim multe lucruri; noi datorăm respectul faţă de legile ţării, legi care nu ne cer să fim împotriva legilor lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să înţeleg ce spun Scripturile despre datoriile mele!

Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile

1Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

Ultimul capitol începe cu o declaraţie că Domnul este suveran peste întreg pământul. Toată creaţia este sub stăpânirea Lui. El nu are nevoie de o casă zidită de mâini omeneşti pentru că El a făcut toate lucrurile. El ne spune cum să ne închinăm Lui şi cum să lucrăm pentru El. În trecut, poporul Israel se închina la Templu, astăzi noi ducem vestea cea bună şi plantăm biserici. Ca să nu fim preocupaţi de proiectele noastre, Domnul ne dă regulile Lui ca să ne înveţe cum să lucrăm, în aşa fel încât El să primească închinarea noastră. Pocăinţa şi ascultarea de Cuvânt sunt poruncile Domnului.

Domnul vede activităţile religioase. Eşti tu mulţumită cu prezenţa ta la biserică?

Este o anumită indiferenţă faţă de Dumnezeu în închinarea ta?

Cei ce sunt reverenţi faţă de Cuvântul Domnului vor fi salvaţi. Cei ce se bazează numai pe credinţă, pe ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos, sunt mântuiţi. Cei ce cred, vor prinde putere, vor creşte ca iarba (66:14).

Mângâierea şi pacea ne sunt oferite şi astăzi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Nu trebuie să trăim în anxietate, în îngrijorare, ci să credem în puterea şi harul Lui exprimat în Cuvântul Lui.

Eşti tu încrezătoare în promisiunea lui Dumnezeu că are grijă de tine şi nevoile tale?

Te-ai bucurat că ai oportunitatea ca în mijlocul binecuvântărilor să-L lauzi pe Domnul?

A fost Domnul un loc de odihnă pentru tine când ai trecut prin valea durerii?

În care situaţie din viaţa ta ai nevoie de pacea Lui (ca un râu)?

Doamne, vreau să mă sfinţesc şi să mă curăţesc aşa cum ceri Tu ca să nu pier, ca să nu mă pedepseşti pentru faptele şi gândurile mele. Vreau să văd slava Ta. Tată, vreau să merg unde Tu mă trimiţi cu vestea cea bună, ca şi alţii să Te cunoască şi să fie mântuiţi.

 Doamne, inima îmi spune din partea Ta:

„Du vestea cea bună” şi vestea cea bună o duc!

Cercetează-te!

,,Matei 10:38  

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Matei 16:24  

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 8:34

 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 10:21  

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
Luca 9:23

 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:27  

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Crucea şi purtarea ei

Crucea, respectiv purtarea crucii, vin în viaţa noastră numai atunci când alegem deliberat să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne îndeplinim chemarea noastră specifică. Fuga de înfăptuirea voii lui Dumnezeu, nu de cunoaşterea ei teoretică, este fuga de cruce, şi îngroparea talantului are acelaşi motiv.

Evlavia nu se vede în darul pe care îl ai, ci în crucea pe care o porţi.

Caută să te apropii nu de oameni cu daruri deosebite, ci de cei care poartă crucea.

Observă diferenţa între un om care are un dar şi unul care poartă o cruce. Dacă porţi crucea, orice dar pe care îl ai, îl foloseşti pentru gloria Lui. Fără cruce tot ceea ce ai foloseşti pentru gloria ta. Fuga de cruce este fuga de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă cauţi daruri şi refuzi să porţi crucea, crezi că nu eşti suficient de lăudat, de apreciat, de înălţat de oameni, şi tânjeşti după alte daruri care să realizeze tânjirile inimii tale.

Şi de ce ai căuta alte daruri, dacă cele pe care le ai nu le întrebuinţezi pentru slava lui Dumnezeu ?

De aceea iubesc crucea, căci fară ea nu pot să fac nimic pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

Oamenii care nu poartă crucea nu pot să nască oameni purtători de cruce.

Orice lucrare în care se implică astfel de oameni are verdictul morţii asupra ei înainte de a fi îndeplinită. Tot ceea ce vine din firea pământească este dat nimicirii. Ea se poate implica în lucrări „mari”: evanghelizare, predicare, rugăciune (în special publică), etc.

Nu aprecia oamenii după lucrările în care se implică, ci după roadele lor. Fă distincţia între lucrări şi roade. Oamenii care produc roadele firii pământeşti în viaţa lor, nu trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu indiferent de ceea ce fac. Mulţi oameni şi multe adunări sunt moarte şi sunt în drum spre cimitir… Au nevoie de înviere, de o întâlnire cu Domnul Bisericii, dacă nu, curând vor fi îngropate. Ceremonia înmormântării a început… Se fac opriri, se roseteşte o predică, se cântă o cântare, dar e în drum spre cimitir. Tot ceea ce mai fac este să împodobească coşciugul (clădirea). Suntem într-o vale de oase uscate…

Scris de

Valentin Leonaş