De ce ne rătăcim?

Matei 22:15-33

Matei 22:29: ,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

O, câtă rătăcire există în lume! O, câtă rătăcire există în unele familii! O, câtă rătăcire există în unele biserici! O, ce puţini cunosc Scripturile! O, ce puţini cunosc puterea lui Dumnezeu! Să ne cercetăm zilnic, să vedem dacă suntem rătăciți! În zilele noastre, aparenţa este foarte importantă. Vrem să lăsăm impresii bune despre noi tuturor celor din jur. Presiunea celor din jur în ceea ce priveşte felul în care arătăm pe dinafară, poate cauza neglijarea realităţii ce se ascunde sub ceea ce se vede. Dar pe Dumnezeu nu Îl poate nimeni păcăli. El ne cunoaşte şi ne cere să fim oameni reali. Cerinţele Lui sunt clare şi drepte. Fariseii, cărturarii, saducheii şi învăţătorii Legii au venit la Domnul Isus şi căutau să-L prindă cu vorba. I-au adresat trei întrebări. Răspunsurile şi întrebarea Domnului Isus i-au lăsat fără cuvinte.

Domnul Isus a vorbit în pilde pentru ca oamenii să se cerceteze şi să-şi vadă erorile, păcatele şi falsul în care trăiau. Învăţătorii religioşi ai vremii nu numai că ei erau fără roadă, dar au cauzat căderea naţiunii întregi. Ei au promis că vor sluji Domnului, dar nu L-au slujit. Au refuzat mereu să răspundă la invitaţia Domnului Isus. Cei care s-au recunoscut în pildele prezentate, L-au atacat şi mai mult pe Domnul şi au planificat să-L discrediteze în mod public.

Conducătorii iudei s-au unit împotriva Domnului. Au venit la El afişând un respect fals, chiar L-au flatat cu întrebarea lor: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Au recunoscut integritatea Domnului Isus. Întrebarea părea rezonabilă, dar era o cursă, o şiretenie din partea lor. Au crezut că Domnul Isus va fi un iudeu devotat care va fi împotriva plătirii taxelor către Romani, care îi stăpâneau. Revolta împotriva Romanilor era gata să izbucnească. Dacă ar fi dat un sfat împotriva plătirii taxelor, ar fi fost raportat imediat. Dacă ar fi spus că este drept înaintea lui Dumnezeu să plăteşti taxe, urmaşii s-ar fi putut să-I întoarcă spatele şi să nu-L mai urmeze pe Domnul Isus. Mulţi dintre cei ce au strigat: ,,Osana, Fiul lui David!”, doreau ca Domnul să-i elibereze de sub stăpânirea romană. Naţionaliştii iudei credeau că plătirea taxelor către romani era o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu a fost prins în plasa celor ce Îl flatau, căci le-a cunoscut intenţiile şi a condamnat ipocrizia lor în mod public. A cerut un ban pe care de fapt era chipul Cezarului şi le-a spus că acest ban aparţine Cezarului. De fapt Domnul Isus a făcut mai mult decât să evite înşelăciunea lor. El le-a dat oportunitatea să înveţe un principiu de bază care se aplică şi astăzi în toate ţările. Noi datorăm ţării în care trăim multe lucruri; noi datorăm respectul faţă de legile ţării, legi care nu ne cer să fim împotriva legilor lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să înţeleg ce spun Scripturile despre datoriile mele!

Advertisements

Ce vesteşti tu prin purtarea ta?

1 vestescIsaia 42:1b

„El va vesti neamurilor judecata.”

*

Păcatul atrage judecata lui Dumnezeu asupra noastră. Nemulţumirea este un păcat.

Nemulţumirea se biruieşte prin mulţumire.

Învaţă pe copil să fie mulţumit cu ceea ce are, nu să fie controlat de ceea ce are.

Când a fost ultima dată când ai dat ceva special unei familii nevoiaşe? Cum l-ai implicat pe copilul tău în această activitate? Care a fost reacţia copilului tău?

Cum i-ai explicat copilului tău că Dumnezeu poartă de grijă şi este Dătătorul oricărui dar bun?

Citeşte şi memorează versete care Îl prezină pe Dumnezeu ca Cel ce poartă de grijă, Cel generos, Cel care dăruieşte.

Cercetează-ţi motivele darurilor tale către alţii.

Dezvoltă-ţi bucuria de a da, nu numai de a primi.

Ce activităţi din familia ta creează nemulţumire? Fă o evaluare şi dacă este necesar fixează nişte reguli. Înlocuieşte ieşirile sau cumpărăturile cu o excursie, cu o vizită la grădina botanică sau la grădina zoologică. Ascunde toate cărţile preferate din familie pentru o perioadă de timp să vezi ce se întâmplă.

Care este răspunsul celor din familia ta când lucrurile personale se strică sau se pierd? Discutaţi şi învăţaţi despre respectul faţă de bunul altuia? Este claritate în mintea copilului că distrugerea bunurilor altora este greşit? Se dezvoltă în casa ta respectul faţă de proprietatea altuia? Stabileşti tu reguli de restituire a lucrurilor stricate sau pierdute? Fii atentă să nu pui prea mult accent pe ceea ce este trecător în defavoarea a ceea ce e veşnic.

Dacă un copil învaţă mulţumirea în casa părintească va fi mai uşor pentru el când va creşte mare să înfrunte viaţa cu provocările ei.

1 Timotei 6:6 ne spune: „Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.”

Evrei 13:5 afirmă: „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”.”

Doamne, ajută-mă să fiu o persoană evlavioasă, să mă mulţumesc cu ceea ce Tu mi-ai dat şi să mă încred în Tine că nu mă vei părăsi niciodată.

 

Doamne, învaţă-mă să am o inimă mulţumită cu ceea ce am,

nu controlată de ceea ce am!