Scopul vieții nu trebuie să fie prosperitatea materială, ci maturitatea spirituală a sufletului.

Sufletul este mult mai important decât trupul. Creșterea noastră în omul dinlăuntru înseamnă mult mai mult decât dezvoltarea minții și a capacităților intelectuale și practice. Vrem să devenim ceea ce trebuie să fim și nu numai ceea ce vrem să fim.

Maturitatea sufletului este înălțimea priorităților.

Toți ne naștem din pământ și vom sfârși în pământ, dar ce facem de la venire până la plecare, determină destinația finală și veșnică. Timpul aici pe pământ este o pregătire pentru veșnicie. Ce vom deveni? Alegerea ne aparține fiecăruia. Încotro ne este îndreptată atenția? Ne examinăm interesele, ne ocupăm de caracter, de sănătatea fizică și spirituală, ne cercetăm valorile, facem o evaluare atentă cu privire la relații, suntem atente la crizele vieții care ne obligă să facem decizii?

Obiceiurile zilnice sunt baza caracterului nostru și ne ajută să facem decizii fie bune, fie mai puțin bune. O prezență pasivă nu este suficiență, ci e nevoie de implicare practică, ceea ce va contribui la maturizarea noastră.