Flămând și însetat

Matei 5:1-12

Matei 5:6: ,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Ce însemnă să fii flămând şi însetat după neprihănire? Să nu te mai saturi de Dumnezeu. Să nu-L pierzi din privirea ta. Să stai conectat cu El în Cuvânt şi în rugăciune. Lumea spune să nu petrecem timp cu Dumnezeu, să nu-L căutăm, ci să alergăm după securitate financiară, după plăcerile de o clipă ale păcatului, după lucruri materiale şi relaţii personale. Ce mare diferenţă între valorile lumii şi valorile Împărăţiei Domnului!

Nutriţioniştii spun că suntem ceea ce mâncăm. Nu știu care este foamea ta, nici dacă este diferită de foamea lumii în care trăieşti. Tu știi cum îţi stâmperi foamea şi setea sufletească. Cred că nu îţi ajunge să mănânci doar duminica, nici nu îți este suficient doar două ore pe săptămână la biserică. Cred că te uiți cum îşi satisfac foamea spirituală cei din jurul tău și cauți să ai în jurul tău modele de oameni flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Cum îţi este apetitul pentru lucrurile lui Dumnezeu? Poate iubeşti legile, poruncile, orânduirile, sfaturile, judecăţile Domnului și ești flămândă şi însetată după Cuvântul Domnului. Atunci, multă bucurie primeşti din citirea Cuvântului. Psalmi 19:7-11 exprimă adevărata bucurie şi binecuvântare: ,,Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Cei săraci în duh îşi plâng păcatele şi cei blânzi Îl ascultă pe Dumnezeul care le descoperă voia Lui. O relaţie bună cu Domnul este un dar pentru cei săraci în duh. O asemenea persoană va fi flămândă şi însetată după Domnul. Cred că vrei să trăieşti drept într-o lume strâmbă, cred că vrei să-i ajuţi pe alţii să aibă un standard de viaţă plăcut Domnului. Cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire vor fi săturaţi. Dumnezeu îi va hrăni. Gândeşte-te dacă poţi să spui ca şi psalmistul în Psalmi 42:1, 2, 11: ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?  Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

Doamne, satură-mi sufletul cu bucatele Tale alese!

Advertisement

Moment de oprire

Fragment din cartea mea: Pasiune și compasiune

Evaluează-ți zilnic vorbirea și emoțiile. Este important să vorbesc de bine despre alții, căci vorbirea de bine este în avantajul tuturor.

Care emoție bună te caracterizează? Bucuria este ceea ce mă caracterizează pe mine. Bucuria este roada Duhului Sfânt, este o alegere și un mod de viață. Dezvoltarea bucuriei cere efort.

Care este emoția negativă care te caracterizează? Nerăbdarea este problema mea. Oprește-te din când în când și gândește-te la obiceiuri, valori, priorități, relații, slăbiciuni. Pune-ți întrebări care te ajută să te cunoști și să îți dezvolți calitățile bune.

Care este obiceiul cel mai bun pe care îl ai? Rugăciunea este cel mai bun obicei pe care încă vreau să îl dezvolt. Facem ceea ce suntem și suntem ceea ce am devenit de-a lungul anilor prin disciplina zilnică.

Ce te împlinește cel mai mult? Relația cu Domnul mă ajută, mă împlinește și îmi dă echilibru.

Care este cel mai voloros lucru în viața ta? Credința este cea mai mare valoare în viața mea. Perspectiva divină ne ține pe drumul credinței.

Întrebările bune ne vor ajuta să ne cunoaștem mai bine și să ne aducem emoțiile în ascultare de gândirea cea bună. Iată câteva întrebări bune cu privire la relații și valori: Prețuiesc oamenii? Cum îi ajut? Care relații sunt importante pentru creșterea mea? Ce fac zilnic să cresc în relația cu Dumnezeu și cu oamenii? Ce anume mă împiedică să cresc? Oare, prind momentul să cresc sau acesta trece pe lângă mine fără ca măcar să îl observ? Dăruiesc mai departe ce am învățat?

Să nu te oprești din meditație și rugăciune oricât de dificilă ar deveni viața. Fă-ți timp pentru ceea ce este important. Fiind disciplinată, vei ajunge să îți atingi scopul ce ți l-ai propus. Nu uita că, dacă te oprești să meditezi, poți să vezi mai clar direcția spre care mergi, dacă este cea bună sau dacă este una greșită.

Frica de nereușită

Frica de nereușită este o atitudine periculoasă și trebuie învinsă; nu este bine să o negăm, ci trebuie să o rezolvăm și să o acceptăm ca o treaptă spre reușită. Numai cine nu face nimic nu greșește; toți oamenii experimentează nereușite și unii așa încep.

Dreptul la cădere este la fel de adevărat ca și dreptul la reușită, deoarece amândouă fac parte din proces. Să nu ne temem de eșecuri, deoarece fără anumite insuccese, nu vom putea aprecia reușitele ce le avem. Eșecurile ce le-am putea avea pot fi buni sfătuitori, deoarece ne învață o lecție importantă în procesul eliminării fricii de nereușită.

Iată câteva puncte pozitive care ar putea decurge din nereușitele noastre : vom putea uita de drepturile pe care credem că le avem, amintindindu-ne, în schimb de responsabilități, vom uita inconveniențele și ne vom aminti binecuvântările, vom pune, pe moment, deoparte realizările și ne vom aminti datoriile pe care le avem, vom uita privilegiile și ne vom aminti obligațiile. 

Îndrăznește să îți folosești pasiunea ce o ai pentru slujire, chiar dacă mulți stau de o parte și nu riscă nimic pentru că se tem de respingere. Cine nu riscă stagnează, ba chiar regresează. Să nu ne temem de ce zic alții deoarece atitudinea lor negativă poate avea un impact negativ și asupra noastră. Să perseverăm în lucrurile bune, în ciuda tuturor celor ce au o atitudine contrarie și să nu uităm că drumul spre biruință este pavat cu momente de căderi și ridicări, urcușuri și coborâșuri.

Scopul vieții este …

Scopul vieții nu trebuie să fie prosperitatea materială, ci maturitatea spirituală a sufletului.

Sufletul este mult mai important decât trupul. Creșterea noastră în omul dinlăuntru înseamnă mult mai mult decât dezvoltarea minții și a capacităților intelectuale și practice. Vrem să devenim ceea ce trebuie să fim și nu numai ceea ce vrem să fim.

Maturitatea sufletului este înălțimea priorităților.

Toți ne naștem din pământ și vom sfârși în pământ, dar ce facem de la venire până la plecare, determină destinația finală și veșnică. Timpul aici pe pământ este o pregătire pentru veșnicie. Ce vom deveni? Alegerea ne aparține fiecăruia. Încotro ne este îndreptată atenția? Ne examinăm interesele, ne ocupăm de caracter, de sănătatea fizică și spirituală, ne cercetăm valorile, facem o evaluare atentă cu privire la relații, suntem atente la crizele vieții care ne obligă să facem decizii?

Obiceiurile zilnice sunt baza caracterului nostru și ne ajută să facem decizii fie bune, fie mai puțin bune. O prezență pasivă nu este suficiență, ci e nevoie de implicare practică, ceea ce va contribui la maturizarea noastră.

Beneficiile nesiguranței

Beneficiile nesiguranței

Psalmul 121:1-2: ,,Îmi ridic ochii spre munți … De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”

Trăim vremuri de nesiguranță și mulți se simt ca într-o capcană din care nu știu cum să iasă. Nesiguranța este o capcană. Nu știm ce se va întâmpla. Viitorul este secret, nesigur și neclar. Totuși, cum putem trăi ca să câștigăm beneficii în acest timp de criză? Trebuie să ne ridicăm ochii spre Cel ce a creat cerurile și pământul cu tot ce este pe el. El ne ajută și ne învață cum anume să trăim în aceste zile de criză.

Nesiguranța ne scoate din rutină, din normalul vieții. Ne scoate chiar din lucruri bune și ne pune în opoziție. Criza este un semnal de alarmă. Pentru că iubim rutina zilnică, nu vrem să plătim prețul cuvenit atenției față de valori și atunci intuiția scade. Uităm să trăim în mod intenționat pentru ceea ce merită chiar și în zile bune. Acum, în zile grele, suntem obligați și avem timp să fim mai atenți la gânduri, fapte, obiceiuri, atitudini, relații. Putem alege acum să trăim cu atenție și cu intenție bună.

Nu avem nici o idee despre ziua de mâine. Tot ce avem e azi. Nesiguranța de azi aduce oportunități. Ne obligă să ne schimbăm, să ne trezim la adevăratele valori, să dăm ce avem mai bun. Oamenii, azi ca și întotdeauna, au nevoie de călăuzire, speranță, răspunsuri, asigurări. Cum să ajutăm pe alții în momente de criză? Problemele crează oportunități. Noi vedem problema, dar oportunitatea este ascunsă de ochii noștri. Va trebui să o găsim. În orice problemă există o cale de ieșire. Să o găsim. Ce văd eu chiar acum? Atenția mea e la ziua de azi. Ce pot face azi? Pot să am grijă de mine și de cei dragi cum știu mai bine. Ziua de azi e tot ce am. Oare am trăit bine ziua de azi? Cu folos? Dacă trăiesc ziua de azi cu folos, mâine nu voi regreta și nu va trebui să recuperez ziua de azi. Dacă mă pregătesc bine azi, nu voi duce lipsă mâine. Ziua de azi e un dar. Azi am mai mult timp să mă pregătesc. Timpul de azi e comoară. Aleg să clădesc sau pot să mă îngrop în criză.

Criza mă îndeamnă la smerenie. Să nu mai cred că mă descurc singură, ci să mă bazez pe Dumnezeu, Stăpânul care controlează criza. Dumnezeu e ajutorul meu. Viața e mai mult decât știu și înțeleg eu. Smerenia  este virtutea cea mai importantă care mă ajută să evit mândria, să rămân în simplitate, să am o inimă deschisă spre învățare. Smerenia este un pod, o legătură, un echilibru între succes și semnificație. Succesul mă împlinește, mă are în vedere pe mine, dar semnificația îi are în vedere pe alții, este o dăruirea față de alții. În crize nu avem răspunsuri. Oamenii vor răspunsuri și pentru că nu avem răspunsuri nu putem să-i duce pe alții unde nu am mai fost sau unde nu știm. Trebuie să recunoaștem că există Cineva care poate ajuta. Avem nevoie de ajutor de sus, dar și de jos (unii de la alții).

Nesiguranța ne cere să fim creativi pentru noi și pentru alții. Să ne gândim la lucruri noi. Să fim gata să facem schimbările necesare în bine, să fim gata pentru noi posibilități. Uneori, chiar în zile bune trebuie să ieșim din normalul vieții și să facem lucruri noi. Va trebui să creem metode noi de dezvoltare personală cu atât mai mult în zile de criză, când nu mai există normalul pe care l-am știut. Va trebui să găsim resurse noi, metode noi, oportunități noi. Va trebui să ne adaptăm la vremuri noi. Ce putem face acum acasă? Ce înseamnă să trăim o viață nouă? Să avem o gândire nouă? Cum să avem un alt fel de muncă, un alt fel de trai?

Criza ne obligă să ne cercetăm cuvintele pe care altă dată le-am rostit cu ușurătate. Mai ales cu privire la credință, nașterea din nou, umblarea în adevăr, rugăciunea prin Duhul Sfânt, iubirea aproapelui, iertarea, cumpătarea, răbdarea, suferința. În vreme de criză cuvintele devin realitate. Nu ne mai permitem viață dublă pentru că stăm față în față cu judecata lui Dumnezeu. Momentele de criză ne spun să nu separăm teoria de practică pentru că vine vremea când vom da socoteală de viața pe care o trăim aici în trup.

În crize aflăm ce valori avem. Am crezut că îi iubim pe oameni. Criza ne dezvăluie dacă trăim ce am crezut sau am vorbit. Oamenii sunt valori și prioritate chiar dacă pierdem pe plan material. Oamenii ne aud în vremuri bune, dar ne urmăresc ce facem și cine suntem în vremuri grele. Sunt eu cine zic că sunt? Ești tu cine zici că ești?

Ce oferim altora în momente de criză, în perioade de nesiguranță? Nu există o carte pe care o putem dărui. Putem să oferim speranță celor deznădăjduiți. Realitatea înconjurată de speranță ne ajută să mergem mai departe. Optimismul nostru să fie realist. Ținta să fie clară. Speranța împreună cu credința și dragostea ne țin departe de groapa cu lei. Putem să dăurim har, căci oamenii sunt mai dificili în probleme. Mulți nu știu ce să facă și devin pericol pentru ei și alții. Sub presiune nu suntem așa de buni cum credem. Totuși, stresul poate să ne facă mai buni, dacă alegem partea cea bună. Să arătăm compasiune, căci fiecare om are nevoie de o vorbă bună. Să gândim, să ascultăm, să reflectăm, să zidim, să facem decizii bune pentru noi și pentru alții. Să fim răbdători unii cu alții, căci suntem în perioada de ajustare și nu e ușor. Purtarea spune mult. Fii calmă. Stai liniștită. Nu te agita. Nu exagera și nici nu minimaliza. Ia-ți timp să te reechilibrezi emoțional, sentimental, mental, spiritual, fizic. Caută răspunsuri pregătindu-te pentru ceea ce știi că e bine. Vorbește cu grijă. Oamenii caută persoane de încredere. Fii o persoană de încredere. În fiecare zi ajută puțin pe cineva. Acel puțin va crește zilnic și vei descoperi că ai trăit cu folos. Îmbogățind pe alții te îmbogățești pe tine.

Doamne, Te rog ajută-mă să fiu atentă la ceea ce pot face azi ca să trăiesc ziua cu folos. Ajută-mă să rămân smerită ca să-mi păstrez echilibru și să pot oferi speranță, har, compasiune, răbdare celor din jur. Vreau să fiu o femeie de încredere, care zidește pe Stâncă, face decizii și alegeri înțelepte și se pregătește pentru viitor în fiecare zi, îmbogățind pe cei din jur. Mă bucur și Îți mulțumesc Tată ceresc, pentru că Tu ești cu mine în vremuri bune și prin crizele vieții.

Mentalitatea contează

1 Petru 1:13: ,,De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.”

Ce înseamnă să îți încingi coapsele minții? Nu lăsa mintea să te conducă, ci tu spune minții tale ce să facă, ce să gândească. Suntem în pericol dacă nu știm Cuvântul care ne învață cum să gândim, cum să avem o mentalitate sănătoasă.

Doamne, ajută-mă să îmi pregătesc mintea ca să am o mentalitate sănătoasă.

Ce înseamnă să fii treaz/trează?

Doamne, ajută-mă să fiu trează la valorile Tale.

Ce înseamnă să îți pui toată nădejdea în harul care va fi adus la arătarea lui Isus Hristos?

Doamne, ajută-mă să nu mă tem de nimic, ci să îmi pun toată nădejdea în harul care va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.

Ce înseamnă arătarea lui Isus Hristos?

Doamne Isuse, ajută-mă să fiu pregătită pentru arătarea (revenirea) Ta.

Sistemul de valori

way*

Lumea are sistemul ei de valori. Mândria îi face pe oameni să caute înălţarea.

Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă alte valori: umilinţa şi pocăinţa, care înalţă pe cel smerit.

Lumea ne spune să-i distrugem pe cei slabi şi să căutăm răzbunarea.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să-i protejăm pe cei slabi şi să căutăm restaurarea lor.

Lumea ne spune să ne facem dreptate.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să iertăm nelimitat şi necondiţionat.

Lumea ne spune să nu fim prea serioşi cu Dumnezeu şi biserica.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să ne predăm Tatălui ceresc fără rezerve, cu toată inima. Cei credincioşi nu trebuie să fie împotriva Cuvântului chiar dacă este dificil, ci să ceară puterea Duhului Sfânt ca să trăiască după standardul lui Dumnezeu şi nu după standardul lumii.

Doamne, Te rog ajută-mă să primesc viziunea Ta și să prețuiesc valorile Tale!

value