Comoara dinlăuntru

2 Corinteni 4

Omul dinlăuntru e comoara mea !

Omul dinafară e povara mea …

Omul dinafară nu vrea armonie,

Ci, mai degrabă un stăpân rău să fie.

*

De aceea, tratamentul dur este zdrobirea !

Așa, omul dinafară vede devenirea.

Viața lui Isus începe ca să strălucească,

Omul dinlăuntru începe ca să stăpânească.

*

Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu,

Ci, în mine domnește Dumnezeu.

Omul dinafară nu mai poate mireasma s-ascundă,

Căci omul vechi spart, lasă mireasma să pătrundă. 

*

Comoara de preț găzduită de trup,

Se vede că-i cerească și nicidecum lut.

Tot ce se întâmplă are scop și înțeles,

Căci lucrează moartea omului firesc.

*

Încercările vieții lucrează spre binele meu,

Căci învăț să trăiesc prin Duhul, mereu.

Procesul e lung, depinde de mine,

Dacă prin duhul meu, Duhul Sfânt pe alții atinge.

*

Mă predau în întregime, în mod constant Duhului,

Cu bucurie sunt gata să accept voia Lui.

Crucea înseamnă, zdrobirea omului de afară :

Vechi iscusințe, păreri, metode, plăceri ca să moară.

*

Calități pot avea și oamenii sufletești,

Dar sufletul nu e curat de nu sunt duhovnicești.

Multe calități sufletești pot să impresioneze,

Dar ele pot opri Lumina să înainteze.

*

Căci nu acceptă tot ce Dumnezeu trimite,

Împrejurări de orice fel nu sunt primite.

De aceea, tot ce pune oprire în schimbare :

Intelectul, emoțiile și voința, suferă zdrobire mare.

*

Doamne, vreau să primesc totul fără cârtire,

Iubirea egoistă prin zdrobire este devenire.

Trebuie băut paharul suferinței,

Ca să se arate frumusețea biruinței.

*

Numai omul prin care Se arată Dumnezeu,

Poate fi folosit ; omul trecut prin greu,

Ce s-a lăsat transformat prin tratamentul : zdrobire,

Singurul drum care duce și aduce rodire.