De ziua ta

De ziua ta-ţi doresc PUTERE
Să poţi lupta când vine-un val
Şi chiar de vânturi bat în barcă,
S-ajungi biruitor la mal!
*

De ziua ta-ţi doresc LUMINĂ,
Să poţi vedea în neagra noapte
Şi să trăieşti cum Lui Îi place,
Şi în credinţă, şi în fapte.

*

De ziua ta-ţi doresc IUBIRE,
Să poţi s-ajuţi pe cel căzut
Şi să-l ridici cu bunătate
Aşa cum Domnul a făcut.

*

De ziua ta-ţi doresc RĂBDARE,
Să poţi ispita să învingi
Iar când în calea ta sunt piedici,
Tu prin răbdare să le stingi.

*

De ziua ta-ţi doresc SUCCES,
În tot ce faci să reuşeşti
Şi pentru orice biruinţă
Lui Dumnezeu să-I mulţumeşti!

*

AMIN

What if…?

from my heart1 Samuel 16:7b

,,Domnul

nu se uită

la ce se uită omul;

omul

se uită

la ceea ce

izbeşte ochii,

dar

Domnul

se uită

la inimă.”

*

Săptămâna trecută a venit cineva la noi în vizită pentru câteva zile. L-am slujt cum am ştiut eu mai bine, pregătind totul cu dragoste, ca să se simtă ca acasă.

Înainte de a pleca mi-a pus câteva întrebări la care nu încetez să meditez: ,,What will you do, if your husband would not provide for you anymore? How will you pay the mortgage and your bills?”

Ce ai face, dacă soţul tău nu ar mai avea grijă de tine, nu ar mai aduce bani în casă? Cum ai plăti rata la casă şi cheltuielile tale? Cu alte cuvinte, eşti tu înstare să ai grijă de tine?

Oare de ce mă deranjează aceste întrebări? Oare de ce mă dor aceste întrebări? La cine trebuie să dovedesc eu cât sunt de capabilă să mă descurc în viaţă? Oare nu Dumnezeu mă ajută pe mine să am grijă de mine şi de alţii? Cine ce pretenţii are de la mine? Ce ar trebui să fac şi nu fac? Iau lucrurile de apucat? Cred că mi se cuvine ca soţul meu să aibă grijă de mine fără condiţii? Este corect să aştept şi să mă bazez pe grija lui? Sunt eu o povară pentru soţul meu? Oare bărbaţii nu vor să aibă grijă de nevestele lor?

Oare ce poate să fie în mintea unui bărbat credincios, ca să pună asemenea întrebări?

Uneori mă simt pusă în colţ fără să înţeleg de ce.

Mi-am luat puţin curaj ca să mă apăr ca şi cum aş fi încolţită din toate părţile.

Eu am încercat să-i răspund că m-aş descurca singură cu ajutorul lui Dumnezeu, trăind mai simplu şi m-aş ruga să am inima mulţumită cu tot ceea ce El mi-ar da sau nu mi-ar da (loc de muncă, casă, bani, sănătate, lipsuri etc.). Şi m-aş ruga lui Dumnezeu să mă ajute să fiu bună cu soţul meu chiar dacă el este rău cu mine.

Prima mea observaţie este că unii bărbaţi nu mai vor să aibă grijă de nevestele lor, dar au pretenţia ca ele să aibă grijă de ei. Unii ştiu foarte bine care este datoria femeilor, dar niciodată nu sunt preocupaţi de datoriile bărbaţilor.

Aş avea şi eu câteva întrebări pentru astfel de bărbaţi:

Ce ar face el, dacă ea nu ar mai avea grijă de el?

Ce ar face el, dacă El nu ar mai avea grijă de el?

Sunt mult întrebări în vieţile noastre. Unele încurajează, altele descurajează. Eu m-am simţit foarte descurajată, şi m-am gândit că purtarea mea de grijă, munca mea nu este băgată în seamă, nu este apreciată. Oare de ce nu a văzut acest bărbat că şi eu am grijă de soţul meu, şi eu lucrez, nu numai el? De ce nu l-a întrebat şi pe soţul meu ce ar face el dacă eu nu aş mai avea grijă de el? Oare de ce unii bărbaţi nu văd munca femeii? Evită ei să citească în Biblie pasajele care îi învaţă cum să se poarte cu soţiile lor?

Mă gândesc la femeile care au asemenea soţi care nu dau doi bani pe munca lor. Poate sunt descurajate şi obosite. Poate sunt bolnave de durere.

Dragele mele soţii şi mame: Cineva vede tot, Cineva ştie tot şi va răsplăti. Să nu fiţi descurajate, ci transformaţi durerea voastră în rugăciune pentru cei care vă rănesc. Numai prin iubire, bunătate şi iertare veţi birui. Cereţi înţelepciune şi rugaţi-vă.

Numai Dumnezeu poate transforma o inimă! Nu încetaţi să vă rugaţi pentru soţii voştri, chiar în ciuda tuturor neascultărilor lor de Domnul şi a căderilor lor. Numai Dumnezeu vă poate ajuta. Prin toate greutăţile, Dumnezeu va transforma inima femeii. Doamne, dă-ne o inimă ca inima Ta.

A doua mea observaţie este că soţiile trebuie să se roage mult ca să înţeleagă ce înseamnă să-şi respecte soţii şi să aprecieze purtarea lor de grijă. Femeile care au soţi care au grijă de ele, sunt foarte binecuvântate şi cred că cel mai mare bine pe care ar putea să-l facă pentru cele care nu au această binecuvântare, ar fi să se roage zilnic pentru ele.

În ultimul timp Dumnezeu mi-a pus pe inimă să mă rog pentru soţiile neiubite şi neapreciate de soţii lor, pentru soţiile care au soţi necredincioşi şi răi, pentru mamele cu copii mulţi, mamele cu copii bolnavi sau handicapaţi, pentru mamele bolnave, pentru mamele care plâng pentru copiii lor neascultători, pentru mamele însărcinate şi pentru fetele necăsătorite, pentru femeile singure, femeile divorţate, văduvele şi orfanii, pentru păstori şi familiile lor. Dacă inima voastră bate cu inima mea, haideţi să ne unim în rugăciune, ca Dumnezeu să lucreze. El face minuni şi astăzi. El schimbă oameni şi astăzi. Să nu descurajăm niciodată, căci Domnul se uită la inimă, vede dorinţele şi aude rugăciunile.

Doamne, binecuvântează familia!!! Doamne, dă biruinţă în familie!!!

Doamne, binecuvântează femeia!!! Doamne, dă biruinţă femeii!

Doamne, ascultă rugăciunile! Doamne, dă izbândă! Doamne, dă lumină şi călăuzire! Doamne, dă ajutor în Numele lui Isus Cristos!!!

Doamne, ajută-ne să biruim rău prin bine!

Coerenţa inimii

frecvenţa inimii 1Coerenţa inimii

*

Institutul american HearthMath a descoperit ca inima emite un camp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decât câmpul pe care-l emite creierul.

Este important sa notam aceasta diferenta de putere între câmpul electromagnetic al inimii si acela al capului, pentru a întelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive !

Tot ce simtim si traim ca sentiment frumos, pozitiv, înaltator (compasiunea, dragostea, blândetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit “coerenta inimii”, pe când trairile negative, ca si gândirea corespunzatoare acestora creeaza “incoerenta inimii”, generând emisii vibrationale în câmpul electromagnetic al inimii si al creierului nostru. Aceste câmpuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si realitatile pe care le întâlnim în viata de zi cu zi.

Acelasi institut a constatat ca :

– Daca suntem furiosi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta ;

Dar,

– Daca traim cinci minute de compasiune si apreciere, imunitatea ni se va îmbunatati cu 41 la suta.

Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi sa înteleaga puterea de vindecare a inimii blânde si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne îmbolnavi chiar corpurile noastre fizice. În mod practic, putem întelege în fiecare moment al existentei noastre daca ceea ce facem este spre folosul sau în detrimentul nostru. De aceea, ori de câte ori simtim si gândim negativ, ne înfuriem, ne suparam, urâm, dezapreciem sau judecam în mod agresiv (pentru ca exista si optiunea de a observa realitatea imediata, fara a o judeca !) este un semn ca inima noastra se distanteaza de echilibrul pe care îl doreste Dumnezeu de la noi si, în mod automat, ne vom crea singuri o stare de rau atât pentru starea noastra spirituala cât si pentru organismul nostru fizic. Orice am gândi, am simti, am trai ca stare negativa, ne va da de stire ca am intrat în domeniul Eului sau al “judecatii lumii”.

Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de a pierde pe cineva sau ceva, sau de durere, asa încât ea va genera întotdeauna emotiii negative când va fi în fata unui eveniment de viata neplacut.

Simplul fapt de a ne da seama de aceasta auto negativitate si a alege spontan sa ne întoarcem la o stare pozitiva printr-o rugaciune, o amintire frumoasa, apelul la gânduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne înconjoara, ne ridica vibrational încetul cu încetul pâna acolo unde vom simti ca suntem din nou în armonie cu inima noastra.

Daca vom gândi binele cel mai înalt al tuturora vom crea starea de “coerenta între inima si minte”, de armonie între inima si minte, ceea ce ne va aduce o placuta surpriza coplesitoare.

Mai întâi, se vor vindeca multe dintre afectiunile fizice pe care le avem in corpul nostru. Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati în suflete si nu vom mai face eforturi asa de mari pentru a gândi bine despre cineva, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi.

 

Articol preluat din revista ,,Debora”.

 

A mai trecut un an

1 bless*

A mai trecut un an

*

A mai trecut un an prin calendare
Dar şi prin viaţa noastră a trecut
Cu clipe dulci şi uneori…amare,
Dar nu ne-ngrijorează anul care
Vine cu vălul de necunoscut,
*

Căci Dumnezeu a fost dintotdeauna
La cârma bărcii şi va fi mereu,
Chiar dacă valurile bat întruna.
Cum să mă sperie ,atunci, furtuna
Când Cel ce e la cârmă-i Tatăl meu?

*

Nu ştim ce-aduce anul care vine
Dar optimismul mi-e- mpletit în crez
Căci Domnul este stâncă şi tărie,
De-aceea-n mâna Lui, cu bucurie,
Iubindu-vă, acum vă-ncredinţez.

*

La El cămările sunt veşnic pline
Din care toarnă binecuvântări,
La El găsim alin pentru suspine,
Şi-n zbuciumul care adesea vine,
Răspuns la nerostite întrebări.

*

La El e pace şi iubire sfântă,
La El e vindecare în dureri,
La El e bucuria care cântă,
Şi tot ce Dumnezeu binecuvântă
Va odrasli spre ceruri mângâieri.

*

Sunt multe, multe, sunt nenumărate…
Cerul e plin de binecuvântări
Şi pentru voi eu le doresc pe toate,
Din mâna Celui care vrea şi poate,
Într-un an nou pavat cu îndurări.

George Dirnu

 

De departe

today
De departe, de sus,
*
De departe, de sus, dintr-o ţară mai bună,
Dintr-un loc de iubire şi-un cer fără nori,
Ai venit, o, Isuse, în lumi de furtună,
Şi-n adâncuri ai vrut lângă noi să cobori!
*

De departe, de sus, de la sânul de Tată,
Te-ai desprins de măriri, ca s-ajungi un străin,
Ca să umbli hoinar, dintr-un colţ de Efrată
Până sus la Golgota sub biciul hain.

De departe, de sus, din lumini orbitoare,
Ai lăsat galaxii fără număr în zbor
Ca să-Ţi legi veşnicia cea nepieritoare
De umblarea smerită a celor ce mor.

De departe, de sus, dintr-o lume de basme,
Unde îngerii cântă cereşti melodii
Dintr-un alt univers, de lumini şi fantasme,
Ai venit lângă noi, Miel de jertfă să fii!

De departe, de sus, din splendori fără seamă,
Din tărâmul iubirii şi-al cerului blând,
Ai venit să ne dai mângâierea de mamă,
Să ne-arăţi cum iubeşte un Tată preasfânt!

Când vine ispita

*

Când vine ispita, şi drumul e greu,

Atunci când n-am pace în sufletul meu,

Alerg la Golgota! La cruce, plângând,

La mila lui Isus, la Mielul cel blând.

*

*

Mă-ntreb în tăcere, şi strig către Cer!…

Când vine necazul, nădejdile pier?

Şi fiinţa mea slabă, făcută din lut

In mâna Lui Sfântă ia nou început!

*

M-aşează pe roată şi-ncepe uşor

Să dea formă nouă la fragedul ol,

Apoi cu blândeţe, mă pune la loc

Şi-n marea-i Iubire, mă curăţă-n foc!

*

Şi focul mă arde! Dar jarul rămas

Aprinde într-una al rugilor ceas,

Şi Domnul mi-arată acum, şi mereu,

Că El e Olarul, iar lutul sunt…eu!

Victoriţa Florea

Arad  Sega

Pus în cumpăna divină…

PUS  ÎN  CUMPĂNA  DIVINĂ …

Daniel 5:27

„Ai fost cântărit în cumpănă, 

şi

ai fost găsit uşor.“

Pus în cumpăna divină,
Doamne, cât aş cântări?
Mi-ar fi inima senină
Sau, uimit, aş tresări?!
M-aş ascunde de lumină
Sau, smerit, Te-aş preamări?!

*

Pus în cumpăna credinţei,
Sunt eu aur curăţit?!
Simt şi-n măduva fiinţei
Cum Calvarul m-a sfinţit?!
Sau, în mreaja neputinţei,
Zac şi-n zori şi-n asfinţit?!

Pus în cumpăna iubirii
Oare cât aş fi de greu?
Port în freamătul trăirii
Flăcări vii din Dumnezeu?!
Sau doar spini, nu trandafirii,
Mişună pe câmpul meu?!

Pus în cumpăna răbdării,
Nu-s cumva găsit uşor?!
Merg pe drumul încercării
Liniştit şi-ncrezător?!
Sau, ca sclav al frământării,
N-am prezent, nici viitor?!

Pus în cumpăna slujirii,
Clar se vede-un chip de rob
Care-n văile cârtirii
Nu aruncă nici un bob?!
Sau, din vasele jertfirii,
N-a rămas decât un ciob?!

Pus în cumpăna dreptăţii,
În ce parte am s-o-nclin?
Sunt vrăjmaş al strâmbătăţii,
Sau sfinţeniei străin?!
Apăr porţile cetăţii,
Sau trădez când gloanţe vin?!

Pus în cumpăna speranţei,
Par un deznădăjduit?!
Sau ofrandă cutezanţei
Inima mi-am dăruit?!
Umblu-n calmul siguranţei
Sau mi-i duhul năruit?!

*****

Cel ce stai mai sus de stele,
Dar pui omul pe cântar,
Dă substanţă vieţii mele
Să nu curgă în zadar:
Pe senin şi-n zile rele
Să trăiesc frumos, prin har!

Ticu Moisa

Bucureşti, 12.06.2012

Moartea Domnului Isus Cristos

Ioan 6:4 

*

„Paştele,

*

praznicul Iudeilor

*

erau aproape.“

*

Marcu 15:33-47  Moartea Domnului

Domnul Isus a murit pe cruce. A murit pentru că ne-a iubit şi vrea să ne ducă în cer. Numai oamenii care Îl iubesc şi Îl cred pe Domnul Isus vor ajunge în Împărăţia Lui.
Prietenii Domnului Isus au luat trupul mort al Domnului şi L-au aşezat într-un mormânt.

Marcu 15:33-47
„La ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani“ care, tălmăcit înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, îl cheamă pe Ilie!“ Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“ Dar Isus a scos un strigăt mare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două de sus şi până jos. Sutaşul care sta în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose şi Salome, care, pe când era El în Galilea, mergeau după El şi-L slujeau şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El la Ierusalim. Când s-a înserat, fiindcă era ziua pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al Soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să-i ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise aşa curând, l-a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit demult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, i-a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, L-a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.“

Mulţi oameni care erau pe dealul răstignirii nu L-au înţeles pe Domnul Isus când a vorbit cu Tatăl. Înţelegi tu cuvintele Domnului Isus?
Cum bate inima ta când mărturiseşti altora că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu?
Cum aştepţi Împărăţia lui Dumnezeu?

Aşteaptă, şi pregăteşte-te pentru Împărăţia lui Dumnezeu!

În mâna Olarului

Ieremia 18:2-6 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!”

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândorura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ,,Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ,,Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ,,Nu face asta!”, ,,Nu-mi place!” ,,Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ,,Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ,,Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ,,Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa . ,,Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ,,Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft unde am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! Ei, aşa este mult mai bine m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ,,O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: ,,Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ,,Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ,,Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ,,Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. ,,Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Pr. Arsenie Boca

Tu eşti în mâna Olarului!

Eşti Tu Împăratul?

Ioan 18:28-40

,,L-au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. Pilat, deci, a ieşit afară la ei şi le-a zis: ,,Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?“ Drept răspuns ei i-au zis: ,,Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale. “ Atunci Pilat le-a zis: ,,Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră.“ ,,Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni“ i-au zis Iudeii. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată.  L-a chemat pe Isus şi i-a zis: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ Isus a răspuns: ,,De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?“ Pilat a răspuns: ,,Eu sunt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut? ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“ a răspuns Isus. ,,Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor, dar acum Împărăţia Mea nu este de aici”. ,,Atunci un Împărat tot eşti“ I-a zis Pilat. ,,Da, a răspuns Isus, ,,Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“ Pilat I-a zis: ,,Ce este adevărul?“ După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la Iudei şi le-a zis: ,,Eu nu găsesc nici o vină în El. Dar fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“ Atunci toţi au strigat din nou: ,,Nu pe El, ci pe Baraba!”  Baraba era un tâlhar.“

 

Doamne Isuse, Tu ai fost Împăratul Iudeilor dar eşti şi Împăratul meu. Mă bucur să ştiu că nu ai fost un făcător de rele, cum au zis Iudeii. Tu ai fost fără vină. Tu eşti singurul perfect şi fără păcat.

Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică, nu aparţine acestei lumi. Tu Te-ai născut să fii Împărat şi ai venit pe pământ ca să mărturiseşti despre adevăr.

Mulţumesc că mă ajuţi să mărturisesc şi eu despre adevăr. Tu eşti Adevărul pe care vreau să-L mărturisesc prin viaţa mea, vorbirea mea, gândirea mea, faptele mele.

Mulţumesc că mă iubeşti cu o iubire perfectă şi m-ai ales să fiu una din fiicele Tale. Te iubesc şi Te urmez cu drag.

 

Tu eşti aleasă şi iubită de Împăratul!